Capitolul despre marcaje rutiere te învață să citești ce este trasat pe carosabil, pe borduri și pe obstacolele de lângă drum. Regulamentul le împarte în marcaje longitudinale, care separă sensurile ori benzile și delimitează partea carosabilă, marcaje transversale (de oprire, de cedare a trecerii, de traversare pentru pietoni și pentru bicicliști), marcaje diverse, cum sunt săgețile, inscripțiile, zonele hașurate și locurile de parcare, plus marcaje laterale pe poduri, parapete sau borduri. Ele pot funcționa singure sau pot completa un indicator, precizându-i semnificația.
Când te uiți la o linie longitudinală, întrebarea este una singură: am voie să trec peste ea? Linia continuă, simplă sau dublă, nu se încalcă pentru nicio manevră voluntară, nici măcar cu roțile dintr-o parte a mașinii. Linia discontinuă poate fi trecută, dar numai când manevra o cere și după ce te-ai asigurat. Atenție la linia de avertizare, cu segmente lungi și intervale scurte: ea anunță că urmează o linie continuă, așa că o depășire începută acolo trebuie încheiată înainte de capătul ei sau abandonată la timp.
La examen, grilele pornesc de obicei de la o situație concretă: o curte pe stânga, dincolo de linia continuă, o bandă cu săgeată doar „înainte”, o zonă hașurată folosită ca scurtătură spre ieșirea de pe autostradă sau un marcaj galben trasat peste unul alb în zona lucrărilor. Apar des și întrebări de recunoaștere, în care trebuie să deosebești linia de oprire de cea de cedare, zebra de trecerea pentru bicicliști ori banda de accelerare de banda de urgență. Răspunzi corect dacă asociezi fiecare desen cu manevra pe care o permite sau o interzice.