Indicatoarele sunt doar unul dintre mijloacele de semnalizare rutieră: Codul rutier le pune alături de semafoare, marcaje și alte dispozitive speciale, iar toate trebuie să funcționeze ca un sistem unitar. Capitolul acesta este poarta de intrare spre cele patru subcapitole (avertizare, reglementare, orientare și informare) și te învață logica comună tuturor: ce comunică forma, ce comunică culoarea, de unde începe și unde se termină o regulă. Dacă stăpânești această logică, poți încadra corect din prima secundă și un indicator pe care nu l-ai mai văzut.
Forma îți spune categoria înainte să distingi simbolul. Triunghiul cu vârful în sus și chenar roșu anunță un pericol; cercul cu chenar roșu interzice sau restricționează, de regulă; cercul cu fond albastru obligă; pătratul sau dreptunghiul albastru informează. Câteva indicatoare au forme unice: „Oprire” este octogonal, „Cedează trecerea” este un triunghi cu vârful în jos, iar „Drum cu prioritate” este un romb galben cu chenar alb. La indicatoarele de orientare, culoarea fondului arată tipul drumului: verde pe autostradă, albastru pe celelalte drumuri din afara localităților, alb pentru obiectivele din localități.
La examen întâlnești două tipuri de întrebări: de recunoaștere („Ce semnifică indicatorul din imagine?”) și de aplicare, în care trebuie să spui ce ai voie să faci în zona de acțiune a indicatorului. Capcanele vin din perechile asemănătoare: „Accesul interzis” și „Circulația interzisă în ambele sensuri”, viteza minimă obligatorie și limitarea de viteză, „Drum cu sens unic” și indicatorul de obligare „Înainte”. Un obicei bun: la fiecare indicator întreabă-te ce categorie are, cui se adresează și până unde se aplică.
