Capitolul strânge regulile care spun cine are voie să facă transport rutier, cu ce documente și cine verifică. Baza națională este OG 27/2011, prin care se aplică în România regulamentele europene despre accesul la ocupația de operator, piața transportului de mărfuri și cea a serviciilor cu autocarul și autobuzul; pentru taxi și închiriere există o lege separată, Legea 38/2003. Întrebările apar la atestatele pentru marfă și pentru persoane, la certificatul pentru transportul vehiculelor avariate și la examenele de manager de transport.
Cel mai ușor rezolvi grilele dacă împarți documentele pe trei niveluri. Firma are licența comunitară sau, dacă transportă doar pentru propria activitate, certificatul de transport în cont propriu. Vehiculul are copia conformă emisă pentru numărul lui de înmatriculare, inspecția tehnică periodică valabilă și tahograful. Conducătorul are permisul, certificatul de calificare și cardul de tahograf. Mai reține că transportul este „contra cost” indiferent dacă plata se face în bani, în natură sau în servicii, așa că un schimb de servicii nu te scoate de sub regulile transportului comercial.
O parte din întrebări privesc instituțiile: Autoritatea Rutieră Română eliberează licențele, copiile conforme și certificatele profesionale, iar controlul se face atât în trafic, cât și la sediul firmei, de inspectorii ISCTR și, în limita competențelor, de poliția rutieră. La control prezinți documentele și datele cerute de la tahograf și permiți verificarea vehiculului și a încărcăturii. Pentru transportul internațional apar și regulile din Pachetul Mobilitate: cabotajul, dovezile care pot fi arătate electronic, inclusiv prin e-CMR, și situațiile în care conducătorul este considerat lucrător detașat.
