Studii de caz – manageri de transport

Comanda sau contractul trebuie să conțină cel puțin:

• denumirea beneficiarului;
• codul unic de înregistrare sau codul numeric personal al acestuia;
• adresa beneficiarului (adresa de comunicare a actelor);
• traseul;
• punctul de îmbarcare și cel de debarcare a persoanelor transportate;
• perioada de desfășurare a serviciului.

Justificare: Comanda sau contractul se află la bordul autocarului pe toată durata transportului, iar îmbarcarea și debarcarea se fac numai în punctele menționate în ele.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 76 – comanda sau contractul pentru serviciile ocazionale; art. 77 – documentele de la bord, servicii ocazionale; art. 79 – îmbarcarea și debarcarea la serviciile ocazionale.

Etapele care pregătesc încetarea existenței societății sunt:

• dizolvarea: hotărârea adunării asociaților sau a instanței, ori intervenția unei cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv (expirarea duratei, imposibilitatea realizării obiectului de activitate, scăderea numărului de asociați sub minimul legal etc.);
• înregistrarea dizolvării la registrul comerțului și publicarea ei, pentru opozabilitate față de terți;
• numirea lichidatorului și predarea către acesta a gestiunii și a documentelor societății, pe bază de inventar;
• lichidarea: terminarea operațiunilor în curs, încasarea creanțelor, vânzarea bunurilor și plata datoriilor, cu întocmirea bilanțului de lichidare;
• repartizarea activului rămas între asociați, proporțional cu cota fiecăruia;
• radierea societății din registrul comerțului.

Temei: Legea societăților nr. 31/1990: titlul VI – dizolvarea, lichidarea și radierea.

Activitățile preliminare constituirii sunt, în principal:

• verificarea disponibilității și rezervarea denumirii firmei la Oficiul Național al Registrului Comerțului;
• stabilirea sediului social și obținerea documentului care dovedește dreptul de folosință asupra spațiului;
• redactarea și semnarea actului constitutiv;
• vărsarea capitalului social (aportul în numerar) și obținerea dovezii de depunere;
• întocmirea declarațiilor pe propria răspundere ale asociaților și ale administratorilor și a specimenelor de semnătură.

Tipurile de societăți sunt: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acțiuni, societatea în comandită pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată.

Temei: Legea societăților nr. 31/1990: art. 2 – formele de societate. Legea nr. 26/1990.

Pe lângă registrul asociaților, operatorul organizat ca SRL ține, de exemplu:

• registrul ședințelor și deliberărilor adunărilor generale ale asociaților;
• registrul deciziilor administratorilor, dacă societatea are mai mulți administratori;
• registrul ședințelor și deliberărilor cenzorilor sau ale auditorilor, dacă societatea îi are;
• registrele de contabilitate obligatorii: registrul-jurnal, registrul-inventar și cartea mare;
• registrul general de evidență a salariaților (Revisal), dacă are angajați.

Justificare: Legea societăților nr. 31/1990 (registrele societății), Legea contabilității nr. 82/1991 (registrele de contabilitate) și Codul muncii (evidența salariaților).

Potrivit vechiului Cod comercial, comerciant era cel care îndeplinea cumulativ condițiile:

• săvârșea fapte de comerț (acte obiective de comerț);
• le săvârșea în mod obișnuit, ca profesiune;
• le săvârșea în nume propriu;
• avea capacitatea juridică cerută de lege.

Societățile comerciale erau comercianți prin forma lor.

Justificare: Codul comercial a fost abrogat la 1 octombrie 2011, prin intrarea în vigoare a Codului civil, care folosește noțiunea de profesionist: orice persoană care exploatează o întreprindere, adică desfășoară sistematic, pe riscul său, o activitate organizată.

Temei: Codul comercial: art. 3 – faptele de comerț (cod abrogat în 2011). Codul civil: art. 3 – profesioniștii și întreprinderea.

Nu pot desfășura activitate de comerț:

• persoanele fără capacitate deplină de exercițiu: minorii și persoanele majore puse sub o măsură de ocrotire judiciară;
• persoanele condamnate pentru anumite infracțiuni (de exemplu, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, evaziune fiscală), care nu pot fi fondatori, administratori sau directori ai unei societăți;
• persoanele cărora instanța le-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercitarea unei profesii sau activități comerciale.

Temei: Legea societăților nr. 31/1990: art. 6 – persoanele care nu pot fi fondatori.

Activitatea de comerț este incompatibilă, de exemplu, cu profesiile de:

• judecător sau procuror;
• avocat;
• notar public;
• funcționar public;
• cadru militar în activitate.

Justificare: legile care reglementează aceste profesii (de exemplu, Legea nr. 303/2022 pentru judecători și procurori, Legea nr. 51/1995 pentru avocați, Legea nr. 36/1995 pentru notari și Codul administrativ pentru funcționarii publici) interzic exercitarea concomitentă a comerțului, ca să se evite conflictele de interese.

De exemplu:

• producerea și comerțul cu armament, muniții și explozivi;
• producerea și comerțul cu stupefiante și cu medicamente care conțin stupefiante;
• organizarea jocurilor de noroc.

Justificare: Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat. Activitățile aflate sub monopol de stat pot fi exercitate de particulari doar pe bază de licență eliberată de autoritatea competentă.

Codul comercial, care folosea noțiunea de comerciant, a fost abrogat în 2011; astăzi aceleași măsuri speciale privesc profesioniștii. Pentru urmărirea contractelor, aceștia pot folosi, de exemplu:

• ordonanța de plată: o procedură rapidă prin care creditorul obține obligarea debitorului la plata unei creanțe certe, lichide și exigibile, rezultate dintr-un contract;
• procedura cererilor cu valoare redusă, simplificată și în principal scrisă, pentru creanțele de cel mult 10.000 de lei;
• dobânda penalizatoare de drept pentru plata cu întârziere în contractele dintre profesioniști, fără să mai fie nevoie de punerea în întârziere a debitorului;
• cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului care nu își plătește datoriile.

Temei: Codul de procedură civilă: art. 1014 – ordonanța de plată; art. 1026 – cererile cu valoare redusă. Legea nr. 72/2013: art. 3 – dobânda penalizatoare între profesioniști. Legea nr. 85/2014: titlul II – procedura insolvenței.

Procedura falimentului urmărește lichidarea averii debitorului pentru acoperirea datoriilor, urmată de radierea lui din registrul în care este înmatriculat. Principalele activități sunt:

• examinarea activității debitorului și întocmirea raportului asupra cauzelor insolvenței;
• aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și măsurile de conservare a lor;
• verificarea creanțelor și întocmirea tabelelor de creanțe;
• încasarea creanțelor debitorului și acțiunile pentru anularea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor;
• vânzarea bunurilor din averea debitorului;
• distribuirea sumelor obținute către creditori, apoi închiderea procedurii și radierea debitorului.

Temei: Legea nr. 85/2014: art. 5 – definiții (procedura falimentului); art. 64 – atribuțiile lichidatorului judiciar.

Rovinieta își menține valabilitatea dacă schimbarea numărului de înmatriculare este operată în baza de date a autorității de înmatriculare. Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere are acces zilnic, prin protocol, la aceste modificări.

Justificare: Legea prevede și informarea în scris a companiei despre noul număr, pentru operarea modificării în baza ei de date. La schimbarea utilizatorului vehiculului, rovinieta rămâne valabilă.

Temei: OG nr. 15/2002: art. 1 – rovinieta.

Condiția se consideră îndeplinită și atunci când certificatul de atestare fiscală arată obligații de plată, dacă operatorul economic se află în una dintre situațiile:

• are depuse la organul fiscal deconturi de TVA cu sumă negativă, cu opțiune de rambursare, sau cereri de restituire, iar obligațiile de plată sunt mai mici sau egale cu suma de rambursat sau de restituit;
• în certificatul de atestare fiscală are mențiuni precum o eșalonare la plată sau un plan de reorganizare aprobat, aflate în derulare;
• obligațiile de plată din certificatul de atestare fiscală sunt mai mici sau egale cu sumele certe, lichide și exigibile pe care operatorul le are de încasat de la autoritățile contractante.

Justificare: aceste situații sunt prevăzute de schema în vigoare de compensare a creșterii accizei la motorina folosită în transportul rutier, pentru motorina cumpărată între 1 octombrie 2025 și 31 martie 2026.

Temei: HG nr. 1094/2025: art. 6 – condițiile de eligibilitate; art. 12 – verificarea cererilor, inclusiv a obligațiilor fiscale restante. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 342 – nivelul diferențiat al accizei la motorina folosită în transport.

În 2016, motorina folosită drept carburant în transportul rutier de mărfuri, în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule sau ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului de mărfuri și cu masa brută maximă autorizată de cel puțin 7,5 tone, avea un nivel diferențiat al accizei: nivelul standard minus 189,52 lei la 1.000 de litri.

Justificare: Reducerea se acorda prin restituirea diferenței către operatorii economici licențiați în Uniunea Europeană, pentru motorina cumpărată în 2016, în condițiile, procedura și termenele stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 342 – restituirea accizei la motorină (forma din 2016).

În 2016, motorina folosită drept carburant în transportul de persoane, regulat sau ocazional, cu un autovehicul din categoria M2 sau M3, avea un nivel diferențiat al accizei: nivelul standard minus 189,52 lei la 1.000 de litri. Era exceptat transportul public local de persoane.

Justificare: Reducerea se acorda prin restituirea diferenței către operatorii economici licențiați în Uniunea Europeană, pentru motorina cumpărată în 2016, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 342 – restituirea accizei la motorină (forma din 2016).

TVA este un impozit indirect, datorat bugetului de stat, care se aplică asupra consumului de bunuri și servicii. Se colectează în fiecare etapă a circuitului economic, asupra valorii adăugate în acea etapă, și este suportat, în final, de consumatorul final.

Justificare: Fiecare persoană impozabilă colectează TVA la vânzare și deduce TVA plătită la cumpărare, iar la buget virează diferența.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): titlul VII – taxa pe valoarea adăugată.

Elementele specifice ale TVA sunt:

• persoanele impozabile (cine datorează taxa);
• operațiunile impozabile (livrări de bunuri, prestări de servicii, achiziții intracomunitare, importuri);
• locul operațiunilor (care stabilește în ce stat se datorează taxa);
• faptul generator și exigibilitatea (când ia naștere obligația și când poate fi cerută);
• baza de impozitare;
• cotele de taxă;
• scutirile;
• dreptul de deducere;
• obligațiile persoanelor impozabile: înregistrarea, facturarea, evidența, decontul și plata.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): titlul VII – taxa pe valoarea adăugată.

Nu se cuprind în baza de impozitare a TVA:

• rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate clientului;
• daunele-interese stabilite prin hotărâre judecătorească, penalitățile și alte sume cerute pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețul negociat;
• dobânzile percepute după data livrării sau a prestării, pentru plăți cu întârziere;
• valoarea ambalajelor care circulă între furnizori și clienți prin schimb, fără facturare;
• sumele plătite de furnizor în numele și în contul clientului și decontate apoi acestuia.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 286 – baza de impozitare a TVA; titlul VII – taxa pe valoarea adăugată.

TVA se calculează la data faptului generator, adică la livrarea bunurilor sau la prestarea serviciilor, când devine și exigibilă. Exigibilitatea intervine mai devreme dacă factura se emite înainte de livrare sau de prestare ori dacă se încasează un avans înainte.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): titlul VII – taxa pe valoarea adăugată.

TVA de plată se achită la bugetul de stat până la data la care trebuie depus decontul de taxă, adică până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei fiscale (luna sau, după caz, trimestrul).

Justificare: Perioada fiscală standard este luna calendaristică; trimestrul se aplică persoanelor cu cifra de afaceri sub plafonul stabilit de lege.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): titlul VII – taxa pe valoarea adăugată.

Două tehnici de stabilire a valorii adăugate impozabile sunt:

• metoda adițională: valoarea adăugată se obține prin însumarea elementelor ei (salarii, dobânzi, chirii, amortizare, profit);
• metoda substractivă: valoarea adăugată este diferența dintre valoarea vânzărilor și valoarea cumpărărilor; varianta ei indirectă este metoda deducerii, sau a facturii: taxa datorată este diferența dintre TVA colectată la vânzare și TVA deductibilă de la cumpărare.

Justificare: în România se aplică metoda deducerii pe bază de factură. Taxa se calculează asupra bazei de impozitare din factură, iar dreptul de deducere se exercită pe baza facturilor de achiziție.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): titlul VII – taxa pe valoarea adăugată.

De exemplu:

• mijloacele de transport hibride, la care impozitul se reduce cu cel puțin 50 %, prin hotărâre a consiliului local;
• autovehiculele de transport marfă cu masa de cel puțin 12 tone, la care impozitul depinde de numărul de axe, de masă și de tipul suspensiei: este mai mic la axele motoare cu suspensie pneumatică sau echivalentă;
• autovehiculele acționate electric, scutite de impozit.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 469 – scutirile de la impozitul pe mijloacele de transport; art. 470 – calculul impozitului pe mijloacele de transport.

În România se aplică:

• tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale (rovinieta), plătit pentru o perioadă de timp;
• tariful de trecere, plătit pentru trecerea pe anumite poduri, de exemplu podurile de la Fetești – Cernavodă, pe autostrada A2, și Giurgeni – Vadu Oii.

Justificare: OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Persoanele fizice rezidente cu domiciliul în România datorează impozit pe veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României.

Justificare: Pentru veniturile din străinătate, dubla impunere se evită prin convențiile de evitare a dublei impuneri și prin creditul fiscal extern.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 59 – contribuabilii impozitului pe venit.

Persoanele fizice rezidente care nu au domiciliul în România datorează impozit pe veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu data de la care devin rezidente în România.

Justificare: Fac excepție persoanele care dovedesc că sunt rezidente ale unui stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri; acestora li se aplică prevederile convenției.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 59 – contribuabilii impozitului pe venit.

Persoanele fizice nerezidente datorează impozit doar pe veniturile obținute din România:

• venitul net atribuibil sediului permanent, pentru activitățile independente desfășurate în România printr-un sediu permanent;
• venitul salarial net, pentru activitățile dependente desfășurate în România;
• alte venituri din România prevăzute de lege, de exemplu dividende, dobânzi, redevențe, chirii sau câștiguri din transferul unor proprietăți din România.

Justificare: Pentru rezidenții unui stat cu care România are convenție de evitare a dublei impuneri se aplică prevederile mai favorabile ale convenției, pe baza certificatului de rezidență fiscală.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): art. 59 – contribuabilii impozitului pe venit; titlul VI – impozitul pe veniturile nerezidenților.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit, în bani sau în natură:

• venituri din activități independente;
• venituri din salarii și asimilate salariilor;
• venituri din cedarea folosinței bunurilor (chirii, arendă);
• venituri din investiții (dividende, dobânzi, câștiguri din transferul titlurilor de valoare);
• venituri din pensii;
• venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
• venituri din premii;
• venituri din transferul proprietăților imobiliare;
• venituri din alte surse.

Justificare: Veniturile în natură se impozitează la valoarea lor în lei.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): titlul IV – impozitul pe venit.

La bugetul asigurărilor sociale, la fondul de sănătate și la fondul pentru șomaj contribuie angajatorii și persoanele asigurate: salariații și persoanele care obțin venituri din activități independente sau alte venituri pentru care legea cere contribuții. La bugetul de stat contribuie toți contribuabilii, prin impozite și taxe: impozitul pe venit, impozitul pe profit, TVA, accizele.

Justificare: Din 2018, contribuțiile la pensii și la sănătate sunt datorate în principal de salariați, iar angajatorul plătește contribuția asiguratorie pentru muncă.

Temei: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015): titlul V – contribuțiile sociale obligatorii.

Exemple de plată a taxelor de drum în afara României pentru vehiculele de peste 3,5 tone:

• vinieta, pe o perioadă de timp (zi, săptămână, lună, an), în prezent mai ales sub formă electronică (e-vinietă), legată de numărul de înmatriculare;
• taxa de drum pe kilometru parcurs (de exemplu, în Germania sau Austria), plătită prin aparatul de bord (OBU) montat în vehicul sau prin înregistrarea manuală a traseului înainte de plecare.

Verificarea plății se face automat, prin camere și portaluri care citesc numărul de înmatriculare și comunică cu aparatul de bord, și prin controale mobile în trafic, pe baza datelor din sistemul electronic.

Justificare: Directiva 1999/62/CE privind taxarea vehiculelor grele pentru utilizarea infrastructurii și legislația statelor care aplică taxele.

Din 1 ianuarie 2026, autorizațiile CEMT și carnetele de drum pe hârtie au fost înlocuite de sistemul digital CEMT al Forumului Internațional al Transporturilor (excepție fac autorizațiile pentru mutările internaționale). Nu mai există foi de carnet de păstrat: fiecare călătorie se înregistrează în sistemul digital înainte de începere. La control se prezintă documentul de informare al carnetului de drum, cu cod QR și ultimele 10 călătorii, în format electronic sau tipărit.

Justificare: decizia CEMT de trecere la autorizația digitală din 2026 și Manualul de utilizare CEMT în vigoare. Pentru 2027, România primește doar autorizații CEMT anuale, folosite în format digital. În sistemul vechi, pe hârtie, filele originale completate ale carnetului de drum rămâneau în carnet până la expirarea valabilității autorizației.

Compartimentul de încărcare trebuie construit astfel încât:

• nicio marfă să nu poată fi scoasă din partea sigilată sau introdusă în ea fără urme vizibile de efracție ori fără ruperea sigiliului vamal;
• sigiliile vamale să poată fi aplicate simplu și eficient;
• să nu existe spații ascunse în care să poată fi tăinuite mărfuri;
• toate spațiile în care pot fi puse mărfuri să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Justificare: Vehiculul agreat primește certificatul de agreare, care trebuie să se afle la bord.

Temei: Convenția TIR: art. 2 – domeniul de aplicare; anexa 2 – condițiile tehnice ale vehiculelor sub sigiliu vamal.

Condițiile minime pentru autorizarea accesului la regimul TIR sunt:

• experiență dovedită sau cel puțin capacitatea de a efectua regulat transporturi internaționale (de exemplu, licență pentru transport internațional);
• o situație financiară solidă;
• cunoștințe dovedite privind aplicarea Convenției TIR;
• lipsa încălcărilor grave sau repetate ale legislației vamale ori fiscale;
• un angajament scris față de asociația garantă, prin care persoana se obligă să respecte formalitățile vamale și să plătească sumele datorate, dacă i se cer.

Justificare: Autorizarea o dă autoritatea vamală națională, la recomandarea asociației garante.

Temei: Convenția TIR: anexa 9 – accesul la regimul TIR.

Se consideră că societatea nu folosește în mod regulat regimul TIR dacă nu a mai solicitat carnete TIR de la asociația sa garantă în ultimele 12 luni.

Justificare: direcția regională vamală revocă autorizația după ce persoana își poate exprima punctul de vedere. O nouă autorizare prin aceeași asociație garantă este posibilă după un an de la revocare.

Temei: Normele aprobate prin OPANAF nr. 1503/2019: art. 9 – revocarea autorizației de utilizare a carnetelor TIR. Convenția TIR: anexa 9 – accesul la regimul TIR.

Puteți efectua doar unul dintre cele două transporturi, de exemplu Salzburg – Graz. Acesta trebuie făcut în cel mult 3 zile de la intrarea fără încărcătură în Austria și, în orice caz, în cele 7 zile de la descărcarea mărfii transportate internațional în Italia.

Justificare: după descărcarea transportului internațional, în cele 7 zile permise pentru cabotaj puteți efectua operațiuni și în alte state membre decât cel de destinație, dar cel mult una în fiecare stat. Aceasta trebuie făcută în 3 zile de la intrarea fără încărcătură în statul respectiv. A doua operațiune în Austria (Graz – Viena) nu este permisă.

După încheierea cabotajului, același vehicul nu mai poate face cabotaj în Austria timp de 4 zile.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1072/2009: art. 8 – cabotajul.

Cabotajul în transportul de persoane contra cost este permis pentru:

• serviciile regulate speciale, dacă fac obiectul unui contract între organizator și operatorul de transport;
• serviciile ocazionale;
• serviciile regulate efectuate de un operator nerezident în cursul unui serviciu regulat internațional, dar nu independent de acesta. Excepție fac serviciile care satisfac necesitățile unui centru urban sau ale unei zone urbane ori transportul între aceasta și zonele limitrofe.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1073/2009: art. 15 – cabotajul permis.

Foaia de parcurs, completată ca evidență lunară a operațiunilor.

Justificare: la cabotajul sub formă de servicii regulate speciale, documentul de control este contractul încheiat între operatorul de transport și organizatorul transportului, sau o copie conformă a acestuia. Totuși, o foaie de parcurs se completează ca evidență lunară. Foile de parcurs completate se restituie autorității competente din statul de stabilire.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1073/2009: art. 17 – documentele de control la cabotaj.

Da, puteți efectua ambele transporturi. Dacă faceți doar Linz – Graz, descărcarea la Graz trebuie să aibă loc în cel mult 7 zile de la descărcarea la Linz a mărfii din transportul internațional.

Justificare: după livrarea mărfii din transportul internațional cu destinația Austria, cu același vehicul puteți efectua în Austria până la 3 operațiuni de cabotaj. Ultima descărcare din cabotaj trebuie să aibă loc în termen de 7 zile de la ultima descărcare a mărfii din transportul internațional. Linz – Graz și Graz – Viena sunt două operațiuni, deci se încadrează.

După încheierea cabotajului, același vehicul nu mai poate face cabotaj în Austria timp de 4 zile. La control trebuie să prezentați dovezi clare pentru transportul internațional și pentru fiecare operațiune de cabotaj.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1072/2009: art. 8 – cabotajul.

Dacă legislația Uniunii nu prevede altfel, cabotajul se supune regulilor statului membru gazdă privind:

• condițiile care reglementează contractul de transport;
• masa și dimensiunile vehiculelor;
• cerințele pentru transportul anumitor categorii de persoane: elevi, copii și persoane cu mobilitate redusă;
• perioadele de conducere și perioadele de repaus;
• TVA pentru serviciile de transport.

Justificare: Aceste reguli se aplică operatorilor nerezidenți în aceleași condiții ca operatorilor stabiliți în statul gazdă.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1073/2009: art. 16 – regulile pentru cabotaj.

Din 1 ianuarie 2026, autorizațiile CEMT și carnetele de drum pe hârtie au fost înlocuite de sistemul digital CEMT al Forumului Internațional al Transporturilor (excepție fac autorizațiile pentru mutările internaționale). Nu mai există foi de carnet de păstrat: fiecare călătorie se înregistrează în sistemul digital înainte de începere. La control se prezintă documentul de informare al carnetului de drum, cu cod QR și ultimele 10 călătorii, în format electronic sau tipărit.

Justificare: decizia CEMT de trecere la autorizația digitală din 2026 și Manualul de utilizare CEMT în vigoare. Pentru 2027, România primește doar autorizații CEMT anuale, folosite în format digital. În sistemul vechi, pe hârtie, filele originale completate ale carnetului de drum rămâneau în carnet până la expirarea valabilității autorizației.

Compartimentul de încărcare trebuie construit astfel încât:

• nicio marfă să nu poată fi scoasă din partea sigilată sau introdusă în ea fără urme vizibile de efracție ori fără ruperea sigiliului vamal;
• sigiliile vamale să poată fi aplicate simplu și eficient;
• să nu existe spații ascunse în care să poată fi tăinuite mărfuri;
• toate spațiile în care pot fi puse mărfuri să fie ușor accesibile pentru controlul vamal.

Justificare: Vehiculul agreat primește certificatul de agreare, care trebuie să se afle la bord.

Temei: Convenția TIR: art. 2 – domeniul de aplicare; anexa 2 – condițiile tehnice ale vehiculelor sub sigiliu vamal.

Se consideră că societatea nu folosește în mod regulat regimul TIR dacă nu a mai solicitat carnete TIR de la asociația sa garantă în ultimele 12 luni.

Justificare: direcția regională vamală revocă autorizația după ce persoana își poate exprima punctul de vedere. O nouă autorizare prin aceeași asociație garantă este posibilă după un an de la revocare.

Temei: Normele aprobate prin OPANAF nr. 1503/2019: art. 9 – revocarea autorizației de utilizare a carnetelor TIR. Convenția TIR: anexa 9 – accesul la regimul TIR.

Cel mai devreme după un an de la data pierderii bunei reputații și numai după ce managerul de transport dovedește că a promovat un examen pe materiile cerute managerilor de transport, pentru redobândirea certificatului.

Justificare: regulamentul european permite reabilitarea după cel puțin un an, cu pregătire de cel puțin trei luni sau cu examen; legea română cere examenul. Până la reabilitare, certificatul de competență profesională al managerului declarat inapt nu este valabil în niciun stat membru.

Temei: OG nr. 27/2011: art. 14 – buna reputație. Regulamentul (CE) nr. 1071/2009: art. 14 – declararea managerului ca inapt; anexa I – materiile pentru competența profesională.

În Uniunea Europeană se pot folosi:

• tranzitul unional (comun): T1 pentru mărfurile neunionale, cu plata taxelor suspendată, și T2 pentru mărfurile unionale care trec printr-o țară terță (de exemplu, Elveția) fără să-și piardă statutul vamal;
• regimul TIR, pentru transportul internațional sub acoperirea carnetului TIR, cu vehicule sau containere sigilate, când transportul începe sau se termină în afara Uniunii ori trece printr-o țară terță.

Justificare: Codul vamal al Uniunii, regimul de tranzit, și Convenția TIR. Ambele sisteme permit transportul mărfurilor sub supraveghere vamală, cu taxele garantate, până la biroul vamal de destinație.

Temei: Codul vamal al Uniunii (Regulamentul (UE) nr. 952/2013).

Pe lângă actele exceptate de enunț, la bordul cisternei trebuie să se afle:

• copia conformă a licenței comunitare;
• documentul de transport (scrisoarea de transport CMR) și documentul de transport pentru mărfuri periculoase, cu descrierea motorinei (UN 1202);
• instrucțiunile scrise pentru cazul unui accident sau al unei urgențe;
• certificatul de agreare ADR al vehiculului-cisternă;
• certificatul ADR al conducătorului auto (curs de bază și specializare pentru cisterne);
• certificatul de calificare profesională al conducătorului auto pentru transportul de marfă (codul 95);
• atestatul de conducător auto, obligatoriu pentru conducătorul care nu este cetățean al unui stat membru;
• contractul de leasing sau de închiriere, dacă este cazul;
• înregistrările tahografului: cardul și imprimatele, la tahograful digital, sau diagramele, la cel analogic, pentru ziua în curs și cele 56 de zile anterioare.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1072/2009: art. 5 – atestatul de conducător auto. Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 39 – documentele de la bord, marfă contra cost; art. 134 – obligațiile operatorilor de transport. ADR: 8.1.2 – documentele de la bord. Regulamentul (UE) nr. 165/2014: art. 36 – documentele prezentate la control.

Pentru transportul de mărfuri periculoase, operatorul depune sau transmite la ARR (online, cu semnătură electronică, ori prin poștă, cu confirmare de primire):

• dovada angajării și decizia de numire a consilierului de siguranță;
• dovada recunoașterii certificatului consilierului, dacă acesta a fost eliberat în alt stat din UE, SEE sau Elveția;
• certificatul de agreare eliberat de RAR, pentru vehiculele care trebuie agreate;
• lista conducătorilor auto care vor transporta mărfuri periculoase;
• certificatele ADR ale conducătorilor auto, dacă au fost eliberate în alt stat semnatar al ADR;
• autorizația CNCAN, pentru vehiculele care transportă clasa 7;
• certificatul de inspecție tehnică, pentru suprastructurile specializate pentru recipiente cu gaze lichefiate sau alte mărfuri periculoase.

Justificare: Sediul declarat este cel în care întreprinderea își păstrează documentele și își desfășoară activitatea, adică punctul de lucru din București. Normele în vigoare cer depunerea la ARR, fără să o lege de o anumită agenție, iar cererea se poate transmite și online.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 25 – documentele depuse la ARR pentru transportul mărfurilor periculoase. OG nr. 27/2011: art. 13 – sediul real și stabil.

Cererea se depune sau se transmite la ARR (online, cu semnătură electronică, ori prin poștă, cu confirmare de primire), însoțită de:

• documentul care dovedește deținerea sediului real și stabil unde se păstrează documentele (aici, punctul de lucru din Prahova);
• dovada înregistrării la registrul comerțului și a îndeplinirii obligațiilor fiscale (impozit pe profit sau pe venit, cod de TVA, după caz);
• documentul privind asigurarea întreținerii tehnice a vehiculelor;
• declarația pe propria răspundere privind respectarea condițiilor de sediu;
• cazierul judiciar al managerului de transport și declarația lui pe propria răspundere că nu a fost sancționat pentru încălcări grave, care afectează buna reputație;
• cazierul judiciar al întreprinderii și declarația ei pe propria răspundere, în același sens;
• documentele privind capacitatea financiară;
• dovada recunoașterii certificatului de competență profesională al managerului, dacă a fost eliberat în alt stat din UE, SEE sau Elveția;
• copii după cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare și anexa cu inspecția tehnică periodică valabilă.

Justificare: Sediul care contează este cel unde se păstrează documentele și se desfășoară activitatea, nu sediul social din București.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1071/2009: art. 6 – buna reputație. Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 21 – documentele pentru licența comunitară. OG nr. 27/2011: art. 13–15 – condițiile de acces la profesie.

Întreprinderea, managerii de transport și directorii ei executivi trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

• să nu existe motive serioase de îndoială privind buna lor reputație, de exemplu condamnări sau sancțiuni pentru încălcări grave ale regulilor naționale din dreptul comercial, insolvență, condițiile de remunerare și de muncă, circulația rutieră, răspunderea profesională, traficul de persoane sau de droguri și dreptul fiscal;
• să nu fi fost condamnați sau sancționați, în unul sau mai multe state membre, pentru încălcări grave ale regulilor Uniunii privind: timpii de conducere și de odihnă, timpul de lucru și tahograful; masele și dimensiunile; calificarea și formarea conducătorilor auto; inspecția tehnică; accesul la piață; mărfurile periculoase; limitatoarele de viteză; permisul de conducere; accesul la ocupație; transportul de animale; detașarea lucrătorilor; legea aplicabilă contractelor; cabotajul.

Justificare: O sancțiune pentru una dintre cele mai grave încălcări, enumerate în regulament, duce la pierderea bunei reputații, dacă autoritatea nu constată că măsura ar fi disproporționată.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1071/2009: art. 6 – buna reputație; anexa IV – cele mai grave încălcări.

Cele mai grave încălcări din anexa IV legate de timpii de conducere și de tahograf sunt:

• depășirea cu 25 % sau mai mult a limitelor maxime de conducere pe 6 zile sau pe două săptămâni;
• depășirea cu 50 % sau mai mult, pe parcursul unei zile de lucru, a duratei maxime de conducere zilnică;
• lipsa tahografului instalat;
• prezența în vehicul sau utilizarea unui dispozitiv fraudulos care poate modifica înregistrările tahografului;
• falsificarea foilor de înregistrare sau a datelor descărcate din tahograf ori de pe card;
• conducerea cu un card de conducător auto falsificat, al cărui titular nu este conducătorul sau obținut pe baza unor declarații false ori a unor documente falsificate.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1071/2009: anexa IV – cele mai grave încălcări.

Alte încălcări din cele mai grave, din anexa IV, sunt:

• lipsa limitatorului de viteză instalat sau folosirea unui dispozitiv care îi modifică funcționarea;
• conducerea fără certificat valabil de inspecție tehnică, când acesta este cerut;
• conducerea cu o deficiență foarte gravă (de exemplu, la frâne, direcție, roți și pneuri, suspensie sau șasiu), care creează un risc imediat și duce la imobilizarea vehiculului;
• transportul de mărfuri periculoase interzise, în condiții de izolare interzise sau neaprobate ori fără marcarea vehiculului, care duce la imobilizarea vehiculului;
• transportul de persoane sau de marfă fără permis de conducere valabil sau de către o întreprindere fără licență comunitară valabilă;
• transportul de marfă cu depășirea masei totale maxime autorizate cu cel puțin 20 % (la vehiculele cu încărcătura utilă de peste 12 tone) sau cu cel puțin 25 % (la cele de până la 12 tone).

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1071/2009: anexa IV – cele mai grave încălcări.

În statul membru de stabilire, întreprinderea trebuie:

• să aibă un sediu unde are acces la originalele principalelor documente de lucru (contracte de transport, documentele vehiculelor, contabilitate, documente de personal și contracte de muncă, asigurări sociale, date privind cursele, detașarea, cabotajul și timpii de conducere și de odihnă);
• să organizeze activitatea parcului astfel încât vehiculele folosite în transportul internațional să se întoarcă la un centru operațional din acel stat în cel mult 8 săptămâni de la plecare;
• să fie înregistrată în registrul comerțului (sau într-un registru similar);
• să plătească impozit pe profit și, dacă legea cere, să aibă cod de TVA;
• să dispună de unul sau mai multe vehicule înmatriculate sau puse în circulație acolo, în proprietate, în leasing sau închiriate;
• să-și desfășoare efectiv și permanent activitățile administrative și comerciale la sediu și să-și gestioneze cursele cu echipamente tehnice aflate în acel stat;
• să aibă la dispoziție, permanent, vehicule și conducători auto cu loc de staționare obișnuit la un centru operațional din acel stat, în număr proporțional cu volumul transporturilor.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1071/2009: art. 5 – sediul efectiv și stabil.

Trebuie să urmeze cursuri de pregătire profesională periodică, încheiate cu o evaluare privind actualizarea cunoștințelor.

Justificare: Independent de aceasta, toți deținătorii urmează pregătirea periodică la cel mult 10 ani.

Temei: OG nr. 27/2011: art. 12 – competența profesională și managerul de transport.

Întreprinderea trebuie să desemneze un manager de transport, persoană fizică, care deține certificatul de competență profesională și are bună reputație. Managerul trebuie:

• să conducă permanent și efectiv activitățile de transport ale întreprinderii;
• să aibă o legătură reală cu întreprinderea (angajat, director, proprietar, acționar sau administrator ori, la întreprinderea persoană fizică, însăși persoana respectivă);
• să fie rezident în Uniunea Europeană.

Justificare: Competența profesională se dovedește prin promovarea examenului scris obligatoriu pe materiile stabilite de regulament și prin certificatul eliberat de organismul autorizat (în România, ARR). Certificatul nu se poate transmite altei persoane.

Un manager extern, desemnat prin contract, poate conduce cel mult 4 întreprinderi, cu un parc total de cel mult 50 de vehicule.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 1071/2009: art. 4 – managerul de transport; art. 8 – competența profesională; anexa I – materiile pentru competența profesională.

Regimul vechi de înlocuire provizorie, cu un număr limitat de zile pe an, nu mai există. Din 1 iulie 2025, cursa se poate efectua cu oricare dintre autobuzele nominalizate în platforma ARR, inclusiv cu autobuzele de rezervă, pe baza licenței de traseu și a graficului de circulație.

Justificare: Obligațiile operatorului în această situație:

• să aibă nominalizat numărul minim de autobuze de rezervă (de exemplu, unul pentru până la 5 autobuze nominalizate și două pentru 6–10);
• să folosească doar autobuze care au copie conformă valabilă, sunt clasificate pe categorii, au aer condiționat, sunt deținute legal și nu au mai mult de 9 ani la nominalizare;
• să înlocuiască în platformă autobuzul care nu mai este deținut sau care și-a schimbat numărul de înmatriculare;
• să ceară noi copii conforme pentru autobuzele titulare și de rezervă cu cel mult 30 de zile înainte de expirarea lor.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 55^1 – platforma pentru rețeaua de mobilitate rutieră; art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

Pe lângă documentul de transport și actele exceptate:

• copia conformă a licenței comunitare;
• documentul de control (foaia de parcurs, în original), completat înainte de plecare;
• comanda sau contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
• factura sau bonul fiscal;
• asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora, în copie;
• certificatul de competență profesională al conducătorului auto pentru transportul de persoane (certificatul de calificare profesională, cu codul 95);
• contractul de leasing sau de închiriere, în original sau în copie conformă, dacă autocarul este deținut astfel;
• înregistrările tahografului: cardul de conducător auto și imprimatele, la tahograful digital, sau diagramele, la cel analogic, pentru ziua în curs și cele 56 de zile anterioare;
• actul care dovedește dreptul de muncă în România, pentru conducătorul auto care nu este cetățean al unui stat membru.

Justificare: Autocarele fabricate după 1 mai 2006 au tahograf digital; cele mai vechi pot avea tahograf analogic, cu diagrame.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 51 – documentele de la bord, persoane contra cost; art. 75 – serviciile ocazionale, pe bază de document de transport; art. 77 – documentele de la bord, servicii ocazionale. Regulamentul (UE) nr. 165/2014: art. 36 – documentele prezentate la control.

Limita veche privind numărul de modificări pe an nu mai există. Din 1 iulie 2025, graficul de circulație se poate modifica oricând în perioada de valabilitate a licenței, prin platforma ARR. Unul dintre cazurile permise este chiar eliminarea unei stații sau autogări dintr-o localitate de tranzit.

Justificare: Efectele asupra graficului:

• se emite un nou grafic de circulație, fără plata unui tarif, iar graficul vechi își pierde valabilitatea;
• Sibiul rămâne în grafic, cu celelalte două stații;
• operatorul trebuie să informeze călătorii despre modificare, inclusiv prin afișare la bordul autobuzului.

Modificarea orelor de plecare din capetele de traseu este singura care duce la noi licențe de traseu, cu plata tarifului.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 61^1 – modificarea graficului de circulație; art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

Prin servicii regulate speciale se pot transporta, pe baza unui contract cu un beneficiar (operator economic, unitate de învățământ sau unitate militară):

• angajații, între domiciliu și locul de muncă;
• elevii și studenții, spre și dinspre instituțiile de învățământ;
• militarii și familiile lor, între domiciliu și unitatea militară.

Traseele sunt cele din licența de traseu și din graficul de circulație, stabilite după programul beneficiarului. Stațiile de urcare și coborâre nu pot fi stațiile publice, dar trebuie să ofere condiții de siguranță.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 69 – serviciile regulate speciale, pe bază de contract; art. 71 – licența de traseu pentru serviciile regulate speciale; art. 73 – eliberarea licențelor de traseu pentru serviciile regulate speciale.

ARR respinge dosarul dacă:

• solicitantul nu are numărul de autobuze necesar transportului cerut de contractul cu beneficiarul, cu copii conforme ale licenței comunitare;
• un autobuz ar fi folosit simultan pentru angajații mai multor beneficiari;
• un autobuz este nominalizat pe o cursă regulată interjudețeană al cărei grafic de circulație se suprapune cu cel cerut de beneficiar.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 74 – respingerea dosarului.

Renunțarea se notifică la ARR prin platforma informatică (rețeaua de mobilitate rutieră națională), cu 30 de zile înainte de încetarea cursei. Nu se mai depun documente pe hârtie. În aceste 30 de zile, cursa se efectuează în continuare, iar operatorul anunță călătorii, prin orice mijloace de publicitate, despre intenția de renunțare.

Justificare: Operatorul poate reveni asupra renunțării în cele 30 de zile. După renunțare, nu mai poate cere o licență de traseu pentru aceeași cursă timp de un an.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 66 – renunțarea la licența de traseu; art. 134 – obligațiile operatorilor de transport; art. 67^1 – interdicția de un an după retragere sau renunțare. OG nr. 27/2011: art. 36^3 – renunțarea la licența de traseu.

La sediul unde își păstrează documentele, operatorul trebuie să dețină, după caz:

• cărțile de identitate ale vehiculelor (în original pentru cele în proprietate, în copie pentru celelalte);
• documentele originale care dovedesc deținerea vehiculelor;
• avizele medicale și psihologice valabile ale persoanelor cu funcții care concură la siguranța circulației;
• documentele din care reiese menținerea condițiilor de acces la profesie și la piață;
• documentele care dovedesc angajarea legală a acestor persoane;
• scrisorile de transport CMR, pentru anul în curs și anul precedent;
• tichetele de cântar pentru mărfurile divizibile și autorizațiile speciale de transport, pentru anul în curs și anul precedent;
• documentele de control pentru serviciile ocazionale (inclusiv INTERBUS), pentru anul în curs și anul precedent;
• asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora;
• documentele privind întreținerea vehiculelor, pentru o perioadă de 18 luni.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport. OG nr. 27/2011: art. 13 – sediul real și stabil.

În cel mult 10 zile, operatorul trebuie să depună la ARR un număr de copii conforme ale licenței comunitare egal cu numărul autovehiculelor pentru care condiția nu mai este îndeplinită.

Justificare: Capacitatea financiară se poate dovedi și printr-o garanție bancară sau o asigurare, dar când operatorul nu o poate dovedi, copiile conforme în plus se restituie.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport. OG nr. 27/2011: art. 15 – capacitatea financiară.

Criteriile de evaluare pentru atribuirea traseelor au dispărut odată cu liberalizarea transportului interjudețean, în 2025. Licența de traseu se eliberează tuturor operatorilor solicitanți care îndeplinesc condițiile, în ordinea acceptării cererilor în platforma informatică, chiar dacă graficul de circulație este identic cu al altui operator.

Justificare: Condițiile actuale privesc autobuzele nominalizate: copie conformă valabilă, clasificare pe categorii, aer condiționat, deținere legală, vechime de cel mult 9 ani și lipsa suprapunerii cu alte curse. Capetele de traseu trebuie să fie în autogări licențiate (sau, unde nu există, în stații publice), cu acceptul autogărilor.

Temei: OG nr. 27/2011: art. 42^1 – licențe de traseu pentru toți solicitanții. Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 57^1 – cererile pentru curse noi.

Transportul interjudețean al elevilor se face cu autovehicule de transport persoane deținute de unitățile de învățământ, de autoritățile publice locale sau de operatorii de transport, cu respectarea regulilor generale ale transportului de persoane. Operatorul trebuie să transmită la ARR abonamentele eliberate pentru transportul elevilor, printr-un formular electronic disponibil pe site-ul ARR.

Justificare: dispozițiile trimit acum la Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, care a înlocuit Legea educației naționale nr. 1/2011.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 51^1 – transportul elevilor; art. 134 – obligațiile operatorilor de transport. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023: art. 83 – transportul elevilor.

Operatorul care efectuează servicii regulate interjudețene are, printre altele, următoarele obligații:

• să readucă gratuit persoanele transportate la punctul de plecare, dacă din vina sa călătoria nu se poate încheia;
• să preia persoanele din vehiculul rămas imobilizat pe traseu în cel mult 3 ore în județ și 5 ore în țară;
• să anunțe dinainte, la capetele de traseu și, pe cât posibil, pe traseu, cursele care nu pot fi efectuate;
• să încheie contracte de acces în autogări, potrivit graficelor de circulație;
• să folosească doar autobuze dotate cu aparat de marcat electronic fiscal și cititor de carduri, cu transmiterea online a datelor;
• să afișeze traseul, stațiile, orarul, tarifele și condițiile de transport;
• să asigure serviciul la nivelul de calitate, continuitate, regularitate și capacitate din licența de traseu;
• să informeze călătorii despre modificarea graficelor de circulație, inclusiv prin afișare la bordul autobuzului;
• să asigure monitorizarea curselor prin platforma informatică a ARR (rețeaua de mobilitate rutieră națională);
• să comunice lunar la ARR, prin platformă, situația persoanelor cu facilități transportate, până în a cincea zi a lunii următoare;
• să vândă bilete la capetele traseului și în vehicul, inclusiv cu anticipație.

Justificare: Din 2025, cursele interjudețene se solicită, se monitorizează și se modifică prin platforma informatică a ARR.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

Documentul de transport este documentul de control INTERBUS (foaia de parcurs), pentru că Ucraina este parte la Acordul INTERBUS. Cu un singur conducător auto cursa nu se poate face în aceeași zi; în echipaj de doi conducători, autocarul ajunge la Kiev la 20:10.

Justificare: 625 km cu 50 km/h înseamnă 12 ore și 30 de minute de conducere, peste maximul zilnic de 10 ore pentru un conducător. În echipaj, cu opririle cerute (la cel puțin 3 ore una de alta):

• 5:00–8:00 conduce A; 8:00–8:40 oprire;
• 8:40–10:10 conduce A (4 ore și 30 de minute în total), 10:10–11:40 conduce B; 11:40–13:00 oprire;
• 13:00–16:00 conduce B (4 ore și 30 de minute în total); 16:00–16:40 oprire;
• 16:40–20:10 conduce A, care a avut pauză de la 10:10 la 16:40.

A conduce 8 ore, iar B 4 ore și 30 de minute, deci limitele zilnice și pauzele sunt respectate.

Documentul se folosește pentru serviciile liberalizate (de exemplu, circuitul cu ușile închise); pentru un serviciu neliberalizat este nevoie de autorizație.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 561/2006: art. 6 – timpul de conducere. OG nr. 27/2011: art. 45 – serviciile ocazionale internaționale. Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 101 – documentul pentru serviciile ocazionale internaționale.

Conducătorul auto trebuie, printre altele:

• să emită bilete corespunzătoare tarifelor pentru distanța parcursă;
• să permită urcarea doar persoanelor cu bilet sau legitimație ori celor cu facilități legale;
• să transporte persoane doar în limita locurilor pe scaune din certificatul de înmatriculare sau de clasificare;
• să oprească în toate stațiile din graficul de circulație și numai în acestea;
• să informeze pasagerii despre obligația de a purta centura de siguranță;
• să folosească placa de traseu cu operatorul, traseul și tipul de transport;
• să afișeze în vehicul tarifele, după distanțele dintre stațiile din grafic;
• să se conecteze, înainte de plecare, la platforma ARR pentru monitorizarea cursei;
• să nu plece în cursă cu tahograful sau limitatorul de viteză defect;
• să manipuleze el însuși bagajele, la urcarea și coborârea lor din portbagaj.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 135 – obligațiile conducătorilor auto. OG nr. 27/2011: art. 39 – interzicerea transportului peste numărul de locuri.

Noul autobuz trebuie:

• să aibă copie conformă a licenței comunitare în termen de valabilitate;
• să fie clasificat pe categorii;
• să fie dotat cu instalație de aer condiționat;
• să fie deținut în proprietate, în leasing, prin contract de vânzare în rate sau de închiriere;
• să nu aibă mai mult de 9 ani de la fabricație la data nominalizării în platformă.

Înainte de a-l folosi, operatorul trebuie să-l înlocuiască (să-l nominalizeze) în platforma informatică a ARR pentru cursa respectivă.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 54^1 – licența de traseu valabilă doar după grafic; art. 55^1 – platforma pentru rețeaua de mobilitate rutieră. OG nr. 27/2011: art. 42^1 – licențe de traseu pentru toți solicitanții.

Pe lângă documentul de transport și actele exceptate:

• copia conformă a licenței comunitare;
• documentul de control (foaia de parcurs, în original), completat înainte de plecare;
• comanda sau contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
• factura sau bonul fiscal;
• asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora, în copie;
• certificatul de competență profesională al conducătorului auto pentru transportul de persoane (certificatul de calificare profesională, cu codul 95);
• contractul de leasing sau de închiriere, în original sau în copie conformă, dacă autocarul este deținut astfel;
• înregistrările tahografului: cardul de conducător auto și imprimatele, la tahograful digital, sau diagramele, la cel analogic, pentru ziua în curs și cele 56 de zile anterioare.

Conducătorul auto fiind cetățean al unui stat membru, nu este nevoie de actul care dovedește dreptul de muncă în România.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 51 – documentele de la bord, persoane contra cost; art. 75 – serviciile ocazionale, pe bază de document de transport; art. 77 – documentele de la bord, servicii ocazionale. Regulamentul (UE) nr. 165/2014: art. 36 – documentele prezentate la control.

ISCTR retrage licența de traseu pentru serviciile regulate speciale în următoarele cazuri:

• nu mai sunt îndeplinite condițiile pe baza cărora a fost eliberată;
• licența a fost obținută cu documente care conțineau informații incorecte;
• operatorul a încredințat altui operator de transport efectuarea curselor din graficul de circulație;
• în autobuz sunt transportate și alte persoane decât angajații beneficiarului transportului nominalizați de acesta;
• operatorul nu a efectuat cel puțin 5% din cursele prevăzute în graficul de circulație într-un interval de 30 de zile;
• operatorul și-a încetat activitatea sau are activitatea suspendată, potrivit registrului comerțului;
• licența de transport (licența comunitară) a operatorului a fost retrasă sau este suspendată.

Când constatarea revine autorității care a eliberat licența de traseu, ISCTR o retrage la cererea acesteia.

Temei: HG nr. 69/2012: art. 37 – retragerea licenței de traseu pentru serviciile regulate speciale.

Pe lângă documentele exceptate, operatorul trebuie să dețină la sediu, după caz:

• documentele originale care dovedesc deținerea vehiculelor;
• scrisorile de transport CMR, pentru anul în curs și anul precedent;
• tichetele de cântar pentru mărfurile divizibile și autorizațiile speciale de transport pentru mărfurile indivizibile, pentru anul în curs și anul precedent;
• formularele de expediție și de aprobare a transportului, la transportul de deșeuri, pentru anul în curs și anul precedent;
• documentele de control pentru serviciile ocazionale, inclusiv INTERBUS, cu foile de parcurs, pentru anul în curs și anul precedent;
• asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora;
• documentele privind întreținerea vehiculelor, pentru o perioadă de 18 luni.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

Regimul vechi de înlocuire provizorie, cu un număr limitat de zile pe an, nu mai există. Din 1 iulie 2025, cursa se poate efectua cu oricare dintre autobuzele nominalizate în platforma ARR, inclusiv cu autobuzele de rezervă, pe baza licenței de traseu și a graficului de circulație.

Justificare: Obligațiile operatorului în această situație:

• să aibă nominalizat numărul minim de autobuze de rezervă (de exemplu, unul pentru până la 5 autobuze nominalizate și două pentru 6–10);
• să folosească doar autobuze care au copie conformă valabilă, sunt clasificate pe categorii, au aer condiționat, sunt deținute legal și nu au mai mult de 9 ani la nominalizare;
• să înlocuiască în platformă autobuzul care nu mai este deținut sau care și-a schimbat numărul de înmatriculare;
• să ceară noi copii conforme pentru autobuzele titulare și de rezervă cu cel mult 30 de zile înainte de expirarea lor.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 55^1 – platforma pentru rețeaua de mobilitate rutieră; art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

Din 1 ianuarie 2026, autorizațiile CEMT și carnetele de drum pe hârtie au fost înlocuite de sistemul digital CEMT al Forumului Internațional al Transporturilor (excepție fac autorizațiile pentru mutările internaționale). Nu mai există foi de carnet de păstrat: fiecare călătorie se înregistrează în sistemul digital înainte de începere. La control se prezintă documentul de informare al carnetului de drum, cu cod QR și ultimele 10 călătorii, în format electronic sau tipărit.

Justificare: decizia CEMT de trecere la autorizația digitală din 2026 și Manualul de utilizare CEMT în vigoare. Pentru 2027, România primește doar autorizații CEMT anuale, folosite în format digital. În sistemul vechi, pe hârtie, filele originale completate ale carnetului de drum rămâneau în carnet până la expirarea valabilității autorizației.

Înainte de plecare, operatorul se asigură că:

• ușile laterale sau din spate pentru încărcare și descărcare, obloanele, rampa escamotabilă, prelatele, roata de rezervă și celelalte echipamente ale vehiculului sunt bine fixate;
• încărcătura nu împiedică conducerea vehiculului în condiții de siguranță;
• centrul de greutate al încărcăturii este cât mai aproape de centrul vehiculului.

Justificare: Operatorul trebuie să verifice și ambalajul mărfii, iar dacă nu este destul de rezistent, să ceară expeditorului o ambalare suplimentară.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

Operatorul trebuie să se asigure că elementele de fixare a mărfii:

• să îndeplinească corect funcțiile pentru care au fost construite;
• să fie adaptate pentru fixarea mărfii respective;
• să nu prezinte noduri sau elemente deteriorate, uzate ori slăbite;
• să fie conforme cu standardele europene sau internaționale în vigoare (de exemplu, EN 12195-2 pentru chingi, EN 12195-3 pentru lanțuri, EN 12195-4 pentru cabluri).

Justificare: Sistemul de fixare trebuie să fie adaptat mărimii, formei, consistenței și caracteristicilor încărcăturii, iar dispozitivele de înșurubare trebuie fixate astfel încât să nu se poată desface.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

În afară de conducătorul auto, informarea se poate face:

• de către însoțitor (conductor sau ghid) ori de persoana desemnată conducător de grup;
• prin mijloace audio-vizuale, de exemplu un film video;
• prin semne sau pictograme după modelul european, afișate vizibil la fiecare loc pe scaun.

Justificare: Pasagerii vehiculelor din categoriile M2 și M3 trebuie informați despre obligația de a purta centura când sunt așezați și vehiculul este în mișcare.

Temei: Directiva 91/671/CEE: art. 2 – purtarea centurii în autobuze și autocare.

Autobuzul sau microbuzul trebuie:

• să aibă ieșirile de siguranță inscripționate și echipate cu dispozitive corespunzătoare;
• să aibă treptele de acces și treptele interioare iluminate, alimentate pe circuitul lanternelor de poziție;
• să fie dotat cu stingătoare de incendiu și truse medicale.

În plus, se resping de la clasificare vehiculele cu instalația de evacuare neetanșă, cu pierderi de lubrifianți sau combustibil, cu geamuri deteriorate ori fără marcaj de omologare, cu folii pe geamurile care sunt ieșiri de siguranță sau cu instalația de iluminare și semnalizare defectă.

Temei: Normele aprobate prin OMLPTL nr. 458/2002: art. 11 – dotările obligatorii ale autobuzelor; art. 12 – dotările obligatorii ale autobuzelor.

Vârstele minime sunt:

• C1E: 18 ani;
• CE: 21 de ani, sau 18 ani dacă dețineți certificatul de calificare profesională inițială (CPI);
• D1E: 21 de ani;
• DE: 24 de ani, sau 21 de ani cu CPI.

Justificare: Până la obținerea CPI, permisul obținut la vârsta redusă permite conducerea doar în România, în prezența instructorului sau a examinatorului, în timpul cursului practic și al probelor pentru CPI.

Temei: OUG nr. 195/2002: art. 20 – vârsta minimă pentru permisul de conducere.

Conducătorii auto pot obține, la ARR, certificate pentru:

• transportul rutier de mărfuri (calificare inițială și pregătire periodică);
• transportul rutier de persoane (calificare inițială și pregătire periodică);
• transportul mărfurilor periculoase – ADR (cursul de bază și specializările pentru cisterne, clasa 1 și clasa 7);
• transportul mărfurilor agabaritice;
• transportul vehiculelor avariate;
• transportul în regim de taxi;
• transportul în regim de închiriere;
• conducerea troleibuzului.

Justificare: normele aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.214/2015 privind pregătirea și atestarea profesională a personalului de specialitate din transporturile rutiere.

Examinarea medicală și psihologică este obligatorie:

• la admiterea în unitățile de pregătire pentru funcția respectivă;
• la angajare;
• periodic: în transportul rutier, între 18 și 65 de ani, controlul medical și cel psihologic se fac o dată pe an;
• la schimbarea funcției, dacă noua funcție are un barem medical sau psihologic mai exigent;
• la termenele de revizuire stabilite pentru cei cu aviz restrictiv.

Se face și o examinare suplimentară, la cererea angajatorului sau a organelor de control, de exemplu după accidente, la comportament necorespunzător sau după concedii medicale prelungite.

Justificare: Examinarea psihologică nu se poate face fără aviz medical valabil.

Temei: Normele aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și al ministrului sănătății nr. 1260/1390/2013: art. 1 – situațiile în care examinarea medicală și psihologică este obligatorie; art. 2 – periodicitatea examinării, pe grupe de vârstă.

Planul de verificare prevede controlul regulat, de exemplu înaintea fiecărei curse, al echipamentului fiecărui vehicul:

• trusa medicală de prim ajutor: să existe, să fie completă și în termenul de valabilitate;
• cele două triunghiuri reflectorizante: să existe și să fie în stare bună;
• stingătorul de incendiu: să existe, să fie omologat, încărcat și cu verificarea periodică la zi;
• centurile de siguranță și, la autobuze, ieșirile de siguranță și dispozitivele lor de deschidere;
• în sezonul rece, anvelopele de iarnă sau lanțurile pentru drumurile acoperite cu zăpadă, gheață sau polei;
• la transporturile de mărfuri periculoase, echipamentul cerut de ADR pentru vehicul și pentru echipaj.

Rezultatul fiecărei verificări se consemnează, iar lipsurile se remediază înainte de plecare.

Temei: OUG nr. 195/2002: art. 8 – trusa medicală, triunghiurile reflectorizante și stingătorul obligatorii.

Înainte de plecare, conducătorul auto verifică:

• propria stare: este odihnit și nu a consumat alcool, droguri sau medicamente care îi afectează capacitatea de a conduce;
• documentele: permisul de conducere, certificatul de calificare profesională (codul 95), avizul medical și psihologic, cardul de tahograf, documentele vehiculului și ale transportului;
• timpii de conducere și de odihnă: a avut odihna zilnică sau săptămânală cerută și știe cât mai poate conduce; introduce cardul în tahograf și face înregistrările manuale necesare;
• traseul: drumul, lucrările, restricțiile pentru vehiculul său, prognoza meteo, locurile de pauză și de odihnă și timpul necesar fără depășirea vitezelor legale;
• starea tehnică a vehiculului: anvelopele, luminile și semnalizarea, frânele, oglinzile, ștergătoarele, scurgerile de lichide;
• încărcătura: masa, repartizarea pe axe și arimarea, la autobuze numărul de pasageri;
• echipamentul obligatoriu, reglarea scaunului și a oglinzilor și centura de siguranță.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 561/2006: art. 8 – odihna zilnică și săptămânală. Regulamentul (UE) nr. 165/2014: art. 34 – folosirea cardurilor și înregistrările manuale. OUG nr. 195/2002: art. 8 – echipamentul obligatoriu.

Conducătorul auto trebuie:

• să oprească imediat, să semnalizeze locul (lumini de avarie, triunghiuri reflectorizante) și să se protejeze pe sine și pe victime de celelalte vehicule;
• să anunțe de îndată poliția și să sune la 112, spunând locul, numărul victimelor și starea lor, precum și dacă este implicat un vehicul cu mărfuri periculoase;
• să verifice dacă victimele sunt conștiente și respiră și să nu le miște, decât dacă sunt în pericol imediat (incendiu, explozie);
• să acorde primul ajutor pe care îl poate da, cu trusa medicală din vehicul: oprirea sângerărilor prin compresie, poziția laterală de siguranță pentru victima inconștientă care respiră, resuscitarea dacă victima nu respiră, protejarea de frig;
• să nu scoată casca motocicliștilor și să nu dea victimelor apă sau medicamente;
• să rămână la fața locului până la sosirea ajutorului și a poliției, fără să modifice poziția vehiculelor sau urmele accidentului.

Temei: OUG nr. 195/2002: art. 77 – obligațiile în caz de accident.

La cercetarea conducătorului auto implicat în accident se verifică:

• dacă avea permis de conducere valabil pentru categoria vehiculului, certificatul de calificare profesională (codul 95) și, după caz, celelalte atestate cerute, de exemplu pentru mărfuri periculoase;
• dacă avea avizul medical și psihologic valabil;
• starea lui în momentul accidentului: alcoolul, drogurile sau medicamentele, oboseala;
• respectarea timpilor de conducere, a pauzelor și a odihnei, din înregistrările tahografului;
• viteza și manevrele dinaintea accidentului, din înregistrările tahografului și din urmele de la fața locului;
• purtarea centurii și folosirea telefonului la volan;
• experiența, pregătirea periodică și abaterile anterioare;
• dacă a verificat vehiculul și încărcătura înainte de plecare.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 561/2006: art. 6 – durata de conducere; art. 7 – pauzele; art. 8 – odihna. Normele aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și al ministrului sănătății nr. 1260/1390/2013: art. 1 – situațiile în care examinarea medicală și psihologică este obligatorie.

La cercetarea operatorului de transport se verifică:

• dacă avea licența de transport, copia conformă pentru vehicul și un manager de transport care își îndeplinea efectiv atribuțiile;
• cum a organizat munca: programarea cursei și dacă aceasta permitea respectarea timpilor de conducere și de odihnă, precum și dacă plata conducătorului după distanța parcursă sau după cantitatea transportată îl încuraja să încalce regulile;
• dacă a descărcat periodic datele din tahograf și de pe cardurile conducătorilor și a verificat respectarea regulilor;
• starea tehnică a vehiculului: inspecția tehnică periodică, reviziile, reparațiile și echipamentul obligatoriu;
• angajarea și pregătirea conducătorului: permisul și atestatele, examinările medicale și psihologice, pregătirea periodică și instruirea pentru tipul de transport;
• încărcarea și arimarea mărfii sau, la transportul de persoane, respectarea numărului de locuri;
• abaterile anterioare ale operatorului și ale conducătorilor săi.

Temei: Regulamentul (CE) nr. 561/2006: art. 10 – răspunderea întreprinderii de transport. Regulamentul (UE) nr. 165/2014: art. 33 – răspunderea întreprinderii de transport pentru tahografe.

Ancorarea directă înseamnă fixarea încărcăturii cu sisteme de ancorare (chingi, lanțuri, cabluri) care leagă încărcătura de punctele de ancorare ale vehiculului și creează o forță opusă forțelor de inerție. Încărcătura se poate mișca puțin, iar mișcarea crește forța din sistemele de ancorare până o oprește. De aceea, pretensionarea trebuie să fie cât mai mare, dar fără să depășească jumătate din capacitatea de ancorare (0,5 LC).

Justificare: formele ancorării directe sunt ancorarea pe diagonală, în paralel, cu jumătate de buclă și elastică. Operatorul trebuie să respecte aceste recomandări.

Temei: Ghidul european de bune practici privind asigurarea încărcăturii (Comisia Europeană, 2014): secțiunea 5.5 – ancorarea directă. Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport.

Ancorarea directă se aplică atunci când încărcătura nu poate fi blocată de pereții sau de stâlpii vehiculului și frecarea nu este suficientă ca să o țină pe loc. Este potrivită mai ales pentru:

• unitățile de încărcătură care au puncte de ancorare rigide (utilaje, vehicule, mașini, containere, colete grele), ancorate pe diagonală sau în paralel;
• piesele lungi, ca să nu se deplaseze lateral (ancorarea cu jumătate de buclă);
• împiedicarea alunecării și a înclinării într-o singură direcție, de obicei înainte sau înapoi (ancorarea elastică).

Temei: Ghidul european de bune practici privind asigurarea încărcăturii (Comisia Europeană, 2014): secțiunea 5.5 – ancorarea directă. Directiva 2014/47/UE: anexa III – metodele de arimare a încărcăturii.

Ancorarea pe diagonală fixează o unitate de încărcătură cu puncte de ancorare rigide cu patru sisteme de ancorare. Fiecare leagă un punct de ancorare de pe încărcătură de un punct de pe vehicul, aproximativ pe direcția diagonalelor platformei. Sistemele nu trebuie să fie paralele nici cu direcția de mers, nici cu direcția transversală.

Unghiul față de platformă trebuie să fie cât mai mic (multe puncte de ancorare nu se folosesc sub 30°), iar unghiul față de direcția de mers este de preferat între 30° și 45°, dacă ancorarea nu se combină cu blocarea.

Temei: Ghidul european de bune practici privind asigurarea încărcăturii (Comisia Europeană, 2014): secțiunea 5.5.1 – ancorarea pe diagonală.

Ancorarea în paralel folosește opt sisteme de ancorare de lungimi egale, care leagă opt puncte de ancorare de pe vehicul de opt puncte de pe încărcătură. Sunt cuplate două câte două, în paralel: două împiedică deplasarea înainte, două pe cea înapoi, două pe cea spre stânga și două pe cea spre dreapta.

Justificare: Forțele din fiecare sistem și din punctele de ancorare sunt mai mici decât la ancorarea pe diagonală, dar de obicei ancorarea pe diagonală este mai ieftină și la fel de eficace.

Temei: Ghidul european de bune practici privind asigurarea încărcăturii (Comisia Europeană, 2014): secțiunea 5.5.2 – ancorarea în paralel.

Ancorarea cu jumătate de buclă (numită uneori ancorare cu buclă) este metoda cea mai folosită pentru a împiedica deplasarea laterală a pieselor lungi de încărcătură. Fiecare sistem de ancorare pornește de la un punct de ancorare al vehiculului, trece pe sub încărcătură și revine peste ea, la același punct de ancorare sau la unul apropiat.

Se folosesc cel puțin trei, de preferat patru sisteme: două spre partea din față a încărcăturii și două spre capătul ei, două pornind din partea dreaptă și două din partea stângă. Ele împiedică puțin alunecarea pe lungime, deci aceasta trebuie oprită prin alte metode.

Temei: Ghidul european de bune practici privind asigurarea încărcăturii (Comisia Europeană, 2014): secțiunea 5.5.3 – ancorarea cu jumătate de buclă.

Ancorarea elastică împiedică deplasarea încărcăturii (alunecarea și înclinarea) într-o singură direcție, de obicei înainte sau înapoi. Un singur sistem de ancorare pornește de la un punct de ancorare de pe o parte a vehiculului, trece pe lângă partea din față (sau din spate) a încărcăturii și se fixează pe partea opusă a vehiculului.

Ca sistemul să nu alunece, se pun paleți goi în fața încărcăturii, se trece sistemul încrucișat peste fața încărcăturii (ancorare încrucișată) sau se folosește un laț tras spre înainte pe ambele părți.

Temei: Ghidul european de bune practici privind asigurarea încărcăturii (Comisia Europeană, 2014): secțiunea 5.5.4 – ancorarea elastică.

Elementele de fixare a mărfurilor trebuie:

• să îndeplinească corect funcțiile pentru care au fost construite;
• să fie adaptate pentru fixarea mărfii respective;
• să nu prezinte noduri sau elemente deteriorate, uzate ori slăbite;
• să fie conforme cu standardele europene sau internaționale în vigoare (de exemplu, EN 12195-2 pentru chingi, EN 12195-3 pentru lanțuri, EN 12195-4 pentru cabluri).

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport. Directiva 2014/47/UE: anexa III – metodele de arimare a încărcăturii.

Sistemul de fixare trebuie:

• să fie adaptat mărimii, formei, consistenței și caracteristicilor încărcăturii;
• să reziste forțelor din timpul mersului: 0,8 g spre față, 0,5 g spre spate și 0,5 g spre fiecare perete lateral, fără ca forța pe vreun element de fixare să depășească sarcina nominală a acestuia;
• să aibă dispozitivele de fixare sau de înșurubare prinse astfel încât să nu se poată deșuruba sau desprinde, proiectate pentru acest scop și folosite și întreținute după specificațiile producătorului;
• să respecte recomandările europene privind cele mai bune practici de fixare a încărcăturii în transportul rutier.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport. Directiva 2014/47/UE: anexa III – metodele de arimare a încărcăturii.

Sistemul de fixare trebuie să reziste forțelor produse de:

• o decelerare de 0,8 g spre față (la frânare);
• o decelerare de 0,5 g spre spate;
• o accelerare de 0,5 g spre fiecare perete lateral (în viraje).

Forța exercitată asupra fiecărui element de fixare nu poate depăși sarcina nominală pentru care a fost construit. În plus, sistemul trebuie să împiedice înclinarea sau răsturnarea încărcăturii.

Temei: Normele aprobate prin OMTI nr. 980/2011: art. 134 – obligațiile operatorilor de transport. Directiva 2014/47/UE: anexa III – metodele de arimare a încărcăturii.