Studii de caz – consilieri de siguranță ADR

UN 1831, clasa 8. Grupa de ambalare I înseamnă pericol mare. Codul CT1 = substanță corozivă, toxică, lichidă. Numărul de pericol X886: litera X arată că substanța reacționează periculos cu apa, iar 886 înseamnă substanță foarte corozivă și toxică.

Temei: ADR: 2.2.8.1 – criteriile clasei 8; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Fiind o singură substanță, ajung panourile portocalii din față și din spate, cu X886/1831. Plăcile-etichetă modelele 8 și 6.1, așezate una lângă alta, se pun pe ambele laterale și în spate. Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă.

UN 1831 ACID SULFURIC FUMANT, 8 (6.1), I, (C/D) – 10.000 l, cu numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. Eticheta suplimentară se trece în paranteză după prima.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport.

Pentru această substanță, ambalajele mari nu sunt permise. ADR permite pentru ea doar ambalaje obișnuite, după instrucțiunea de ambalare pentru lichidele foarte toxice, fără ambalaje mari. Ambalajele mari se pot folosi doar dacă ADR prevede pentru substanță o instrucțiune de ambalare pentru ambalaje mari, care stabilește și materialele permise.

Temei: ADR: 4.1.4.3 – instrucțiunile pentru ambalajele mari; tabelul A – lista mărfurilor periculoase; P602 – instrucțiunea de ambalare pentru lichidele foarte toxice.

Capacitatea maximă a fiecărui ambalaj interior este de 5 l, iar gradul de umplere de cel mult 90 % din capacitate. Instrucțiunea de ambalare a ADR pentru această substanță permite ambalaje combinate cu ambalaje interioare din metal sau plastic, înconjurate fiecare de material absorbant suficient pentru tot conținutul și de material de umplutură inert, într-un ambalaj exterior (de exemplu 1A1) cu masa brută maximă de 75 kg, deci coletul de 40 kg se încadrează. Închiderea fiecărui ambalaj interior trebuie fixată fizic, ca să nu se poată deschide la șocuri sau vibrații.

Temei: ADR: 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P602 – instrucțiunea de ambalare pentru lichidele foarte toxice.

Pe fiecare colet se pun:

• numărul ONU „UN 1831”, cu caractere de cel puțin 12 mm (6 mm doar dacă masa netă este de cel mult 30 kg);
• etichetele modelele 8 și 6.1, de cel puțin 100 × 100 mm, una lângă alta;
• săgețile de orientare, pe două laturi verticale opuse, pentru că sunt ambalaje combinate cu ambalaje interioare care conțin lichide.

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor; 5.2.2.2.1.1.2 – dimensiunile etichetelor; 5.2.1.10 – săgețile de orientare.

UN 3257, grupa de ambalare III (pericol mic), clasa 9 – materii și obiecte periculoase diverse. Codul M9 = lichide transportate la temperatură ridicată. Numărul de pericol 99 = materii diverse periculoase transportate la cald.

Temei: ADR: 2.2.9.1 – criteriile clasei 9; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Codul-cisternă prevăzut de ADR este LGAV; după ierarhia cisternelor pot fi folosite și cisterne mai exigente, de exemplu LGBV, LGBF sau L1,5BN. Toate trebuie să respecte și dispozițiile speciale prevăzute pentru această substanță, privind construcția, izolația și echipamentele cisternei.

Temei: ADR: 4.3.4.1.2 – ierarhia cisternelor la clasele 3–9; tabelul A – lista mărfurilor periculoase; 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; 6.8.4 – dispozițiile speciale pentru construcția și echiparea cisternelor; TU35 – cisternele goale scoase de sub ADR dacă riscurile sunt compensate; TC7 – grosimea minimă a rezervorului, 3 mm; TE6 – dispozitiv împotriva suprapresiunii și a depresiunii; TE14 – izolația termică rezistentă la temperatură; TE24 – dispozitivul de stropire la cisternele de bitum.

Documentul de transport îl întocmește expeditorul, care trebuie să furnizeze transportatorului informațiile și documentele cerute. Declarația: UN 3257 LICHID LA TEMPERATURĂ RIDICATĂ, N.S.A. (bitum), 9, III, (D), cu cantitatea, numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. Denumirea tehnică se trece în paranteză pentru că rubrica are dispoziția specială 274.

Temei: ADR: 1.4.2.1.1 – obligațiile expeditorului; 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 3.1.2.8.1 – denumirea tehnică la rubricile generale (N.S.A.).

Cel mult 19.000 l. Pentru lichidele transportate la o temperatură de peste 50 °C, gradul de umplere trebuie să fie astfel încât cisterna să nu fie niciodată plină peste 95 % în timpul transportului: 20.000 l × 95 % = 19.000 l, considerând că substanța e încărcată la temperatura de transport.

Temei: ADR: 4.3.2.2.3 – umplerea cu substanțe calde.

Semnalizarea și placardarea:

• două panouri portocalii cu 99/3257, unul în fața autotractorului și unul în spatele semiremorcii; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale; panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos;
• plăci-etichetă modelul 9 pe ambele laterale și în spatele cisternei, în total trei; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine;
• marca pentru materii transportate la cald, un triunghi echilateral roșu cu latura de cel puțin 250 mm, pe fiecare lateral și în spate.

La cisterne, obligația de a aplica plăcile-etichetă, marcajele și panourile portocalii îi revine umplătorul; încărcătorul are o obligație similară doar pentru coletele și vracul pe care le încarcă.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.3 – marca pentru transportul la cald; 1.4.3.3 – obligațiile umplătorului (încărcătorul cisternei); 1.4.3.1 – obligațiile încărcătorului.

Conducătorul auto aplică măsurile din instrucțiunile scrise: oprește motorul și evită sursele de aprindere, semnalizează locul, avertizează ceilalți participanți la trafic, anunță imediat serviciile de urgență (112), cu cât mai multe informații despre substanță, nu atinge substanța și nu merge prin ea și împiedică, dacă poate fără risc, pătrunderea ei în canalizare sau în apă (cu obturatorul pentru canalizare). Pentru substanța transportată la cald, evită contactul cu părțile fierbinți ale vehiculului și cu substanța scursă, pentru că provoacă arsuri. Transportatorul trebuie să informeze autoritățile competente despre eveniment.

Temei: ADR: 5.4.3 – instrucțiunile scrise; 1.8.5 – raportarea evenimentelor cu mărfuri periculoase.

ADR nu impune inspecții periodice pentru un furtun care aparține instalației clientului. Cerințele ADR pentru construcția cisternelor privesc cisterna și echipamentul ei de serviciu, iar furtunurile de umplere și golire care nu rămân fixate de cisternă trebuie să fie goale în timpul transportului. Siguranța operației de descărcare, inclusiv starea echipamentului folosit, intră în obligațiile descărcătorului.

Temei: ADR: 4.3.4.2.2 – legăturile dintre cisternele unei unități; 1.4.3.7 – obligațiile descărcătorului.

ADR nu impune expres izolația termică, dar cere ca suprafața exterioară a rezervorului, sau a izolației termice, să nu depășească 70 °C în timpul transportului, la umplerea cu materii calde. În practică, această condiție cere izolație. Dacă cisterna este izolată, izolația în contact direct cu rezervorul trebuie să aibă temperatura de aprindere cu cel puțin 50 °C peste temperatura maximă de calcul a cisternei.

Temei: ADR: 4.3.4.2.1 – temperatura suprafeței la substanțele calde; 6.8.4 – dispozițiile speciale pentru construcția și echiparea cisternelor; TE14 – izolația termică rezistentă la temperatură.

Doar dacă s-au luat măsuri pentru compensarea riscurilor. Cisternele goale necurățate care au conținut această substanță nu mai intră sub ADR dacă s-au luat măsurile potrivite pentru compensarea eventualelor riscuri. Altfel, plăcile-etichetă, marcajele și panourile portocalii trebuie să rămână și pe cisterna goală necurățată.

Temei: ADR: 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; TU35 – cisternele goale scoase de sub ADR dacă riscurile sunt compensate; 5.3.1.6 – plăcile-etichetă pe cisternele goale; 5.3.2.1.7 – panourile pe cisternele goale.

UN 3291 DEȘEURI CLINICE, N.S.A., sau DEȘEURI (BIO)MEDICALE, N.S.A., sau DEȘEURI MEDICALE REGLEMENTATE, N.S.A. Deșeurile medicale sau clinice care conțin materii infecțioase din categoria B, sau despre care se presupune că le conțin, se încadrează la UN 3291. Dacă ar conține materii din categoria A, s-ar încadra la UN 2814, 2900 sau, pentru deșeurile medicale solide din categoria A, la UN 3549. Denumirea oficială de transport este cea din lista mărfurilor periculoase, aleasă dintre variantele separate prin „sau”.

Temei: ADR: 2.2.62.1.11 – deșeurile medicale și clinice; 3.1.2.2 – alegerea uneia dintre denumirile unei rubrici; tabelul A – lista mărfurilor periculoase.

Clasa 6.2 – materii infecțioase. Codul I3 = deșeuri clinice. Numărul de pericol 606 = materie infecțioasă.

Temei: ADR: 2.2.62.1 – criteriile clasei 6.2; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

50B = ambalaj mare rigid din aluminiu; X = tip încercat pentru grupele de ambalare I, II și III; 12 14 = luna și anul fabricației (decembrie 2014); D = statul care a autorizat marcajul (Germania); ABC = producătorul; 1000 = sarcina de încercare la stivuire, în kg; 400 = masa brută maximă admisă, în kg.

Temei: ADR: 6.6.3.1 – marcajul ambalajelor mari.

Da, cu condiții. Pentru UN 3291, ADR permite ambalaje mari rigide, etanșe, omologate, pentru solide, încercate cel puțin la nivelul grupei II (ambalajul, marcat X, îndeplinește condiția). Condițiile sunt:

• să existe material absorbant suficient pentru tot lichidul prezent;
• ambalajul mare să poată reține lichidele;
• dacă deșeurile conțin obiecte ascuțite sau tăioase (sticlă spartă, ace), ambalajul să fie rezistent la perforare și să rețină lichidele, conform încercărilor pentru ambalajele mari.

Temei: ADR: 4.1.4.3 – instrucțiunile pentru ambalajele mari; LP621 – instrucțiunea pentru ambalaje mari, deșeuri medicale.

Dacă nu se folosesc vehicule sau containere special echipate, UN 3291 se poate transporta în containere pentru vrac închise, cu condițiile următoare:

• containerul și deschiderile lui sunt etanșe prin construcție, fără suprafețe interioare poroase, fisuri sau alte defecte;
• deșeurile se pun în saci de plastic etanși, închiși ermetic, de tip ONU încercat și omologat pentru solide din grupa II, cu marcajul de omologare, cu rezistența la șoc de cel puțin 165 g și la rupere de cel puțin 480 g și cu masa netă de cel mult 30 kg pe sac;
• deșeurile cu lichide se pun în saci cu material absorbant suficient pentru tot lichidul;
• obiectele ascuțite sau tăioase se transportă obligatoriu în ambalaje rigide de tip ONU încercat și omologat, potrivite pentru obiectele ascuțite;
• ambalajele rigide se separă de saci (perete rigid, plasă metalică etc.), iar sacii nu se comprimă;
• după fiecare cursă, containerul se inspectează și, dacă au existat scurgeri, se curăță și se dezinfectează înainte de reutilizare;
• cu aceste deșeuri se pot transporta doar alte deșeuri medicale sau veterinare.

Temei: ADR: 7.3.2.6.2 – vracul la deșeurile medicale (UN 3291); VC3 – vrac în vehicule sau containere special echipate; BK2 – containere pentru vrac închise; 6.1.3.1 – marcajul de omologare al ambalajelor; 4.1.4 – instrucțiunile de ambalare; P621 – instrucțiunea de ambalare pentru deșeuri medicale; IBC620 – instrucțiunea de ambalare în RMV pentru deșeuri medicale; LP621 – instrucțiunea pentru ambalaje mari, deșeuri medicale.

Cantitatea maximă pe ambalaj interior este cea stabilită de ADR pentru fiecare substanță: pentru UN 1263, 5 l, atât la grupa II, cât și la grupa III. La multe alte lichide din clasa 3, grupa II, limita este de 1 l (de exemplu UN 1993). Ambalajul combinat nu poate depăși 30 kg masă brută, iar tăvile acoperite cu folie contractabilă, 20 kg. Coletele poartă marca pentru cantități limitate: un pătrat așezat pe vârf (romb), cu partea de sus, partea de jos și conturul negre și cu partea centrală albă sau de o culoare contrastantă. Are cel puțin 100 × 100 mm, cu linia conturului de cel puțin 2 mm, și se poate reduce la 50 × 50 mm dacă dimensiunea coletului o cere.

Temei: ADR: tabelul A – lista mărfurilor periculoase; 3.4.2 – coletele cu cantități limitate (cel mult 30 kg); 3.4.7.1 – marca pentru cantități limitate; 3.4.7.2 – marca micșorată.

Nu este necesar niciun marcaj. Marcajul unității de transport se cere doar pentru unitățile cu masa maximă de peste 12 tone, iar unitatea are exact 12 tone. Peste 12 tone, s-ar pune în față și în spate aceeași marcă, de cel puțin 250 × 250 mm. Marca nu este obligatorie nici atunci când masa brută totală a coletelor cu cantități limitate este de cel mult 8 tone.

Temei: ADR: 3.4.13 – marcarea unității de transport cu cantități limitate; 3.4.15 – dimensiunile mărcii pe unitatea de transport; 3.4.14 – pragul de 8 t pentru marcarea unității.

55 de bidoane. Cele 15 bidoane cu grupa II (150 l, categoria de transport 2) contează 150 × 3 = 450. Bidoanele cu grupa III (categoria de transport 3) contează câte 10, iar suma trebuie să rămână de cel mult 1.000: 450 + 55 × 10 = 1.000, în timp ce 56 de bidoane ar da 1.010.

Temei: ADR: 1.1.3.6.4 – calculul pentru mărfuri din categorii diferite.

Nu. Vopseaua din grupa III are codul LGBF, iar cisterna L4BN este permisă, pentru că fiecare element al codului ei este cel puțin la fel de sigur. În ADR 2025, mențiunea de la 5.4.1.1.16 a fost eliminată, deci nu mai există o mențiune obligatorie de adăugat în documentul de transport. Declarația rămâne: UN 1263 VOPSEA, 3, III, (D/E).

Temei: ADR: 4.3.4.1.2 – ierarhia cisternelor la clasele 3–9; 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport.

UN 1593, clasa 6.1 – materii toxice. Grupa de ambalare III înseamnă pericol mic. Codul T1 = materie toxică organică, lichidă, fără pericol subsidiar. Numărul de pericol 60 = materie toxică sau care prezintă un grad mic de toxicitate.

Temei: ADR: 2.2.61.1 – criteriile clasei 6.1; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Semnalizarea simplificată nu se poate folosi, pentru că UN 1593 nu este unul dintre carburanții pentru care ADR o permite. Prin urmare:

• un panou portocaliu fără numere în fața autotractorului și unul în spatele semiremorcii;
• pe ambele laterale ale fiecărui compartiment, panouri cu numerele substanței din el: 60/1593 la compartimentul 1, 30/1202 la compartimentele 2 și 3;
• plăci-etichetă modelul 6.1 pe ambele laterale ale compartimentului 1 și modelul 3 pe ambele laterale ale compartimentelor 2 și 3; în spate, câte una din fiecare model;
• marca pentru mediu, pe laterale și în spate, dacă motorina îndeplinește criteriile de mediu.

Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine.

Temei: ADR: 5.3.2.1.3 – semnalizarea simplificată pentru carburanți; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.2 – panourile pe compartimentele cisternelor; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.6.1 – marca pentru mediu pe vehicule; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă.

Codul L4BH arată o cisternă închisă ermetic (H). Pentru o materie slab toxică, încărcată într-o cisternă închisă ermetic, fără dispozitiv de siguranță, gradul de umplere este de cel mult 97 / (1 + α × (50 − tF)) % din capacitate, unde α = (d15 − d50) / (35 × d50).

α = (1,4 − 1,3) / (35 × 1,3) = 0,002198; gradul de umplere = 97 / (1 + 0,002198 × 20) = 92,92 %.

Cantitatea maximă: 5.500 l × 92,92 % ≈ 5.110 l. Dacă cisterna ar avea dispozitiv de respirație sau supape de siguranță, s-ar folosi formula cu 98, adică aproximativ 5.163 l.

Temei: ADR: 4.3.2.2.1 – gradul maxim de umplere al cisternelor; 4.3.2.2.2 – coeficientul de dilatare.

În documentul de transport:

• UN 1593 DICLORMETAN, 6.1, III, (E) – 4.000 l;
• UN 1202 MOTORINĂ, 3, III, (D/E), PERICULOS PENTRU MEDIU – 10.000 l, dacă motorina îndeplinește criteriile de mediu.

Se trec și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.1.18 – mențiunea „PERICULOS PENTRU MEDIU”.

ADR prevede pentru cisternele cu această substanță două dispoziții speciale:

• cisternele nu pot fi folosite pentru transportul alimentelor, al altor obiecte de consum sau al hranei pentru animale;
• organele din partea de sus a cisternei trebuie montate într-o carcasă îngropată, prevăzute cu o supapă internă de siguranță sau protejate cu un capac ori cu elemente transversale sau longitudinale, astfel încât să nu se deterioreze la răsturnare.

Temei: ADR: 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; TU15 – cisterna nu se folosește pentru alimente; 6.8.4 – dispozițiile speciale pentru construcția și echiparea cisternelor; TE19 – protecția organelor de pe partea de sus a cisternei.

Codul de restricție pentru întreaga încărcătură este cel mai restrictiv dintre codurile mărfurilor: (D/E) pentru motorină și (E) pentru diclormetan. La transportul în cisterne, codul (D/E) interzice trecerea prin tunelurile de categoriile D și E. Ansamblul poate trece prin tunelurile de categoriile A, B și C.

Temei: ADR: 8.6.3 – codurile de restricție în tuneluri; 8.6.4 – restricțiile de trecere prin tuneluri.

Datele din tabelul A:

• UN 1203 BENZINĂ: clasa 3, cod F1, grupa II, număr de pericol 33;
• UN 1202 MOTORINĂ: clasa 3, cod F1, grupa III, număr de pericol 30;
• UN 1223 KEROSEN: clasa 3, cod F1, grupa III, număr de pericol 30.

Semnificații: F1 – lichid inflamabil fără pericol subsidiar, cu punct de inflamare de cel mult 60 °C; 33 – lichid foarte inflamabil (punct de inflamare sub 23 °C); 30 – lichid inflamabil (punct de inflamare între 23 °C și 60 °C inclusiv). Grupa II înseamnă pericol mediu, grupa III pericol mic.

Cisterna transportă doar carburanți pentru care ADR permite semnalizarea simplificată, deci panourile portocalii de pe laterale nu sunt necesare. Panourile din față și din spate poartă numerele substanței cu punctul de inflamare cel mai scăzut: 33/1203. Placa-etichetă modelul 3 este aceeași pentru toate compartimentele, deci se pune o dată pe fiecare lateral și în spate, împreună cu marca pentru mediu. Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine, iar marca pentru mediu are tot 250 × 250 mm pe vehicul.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.3 – semnalizarea simplificată pentru carburanți; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.6.1 – marca pentru mediu pe vehicule; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.6.2 – dimensiunile mărcii pentru mediu pe vehicule.

Fiecare marfă se declară separat:

• UN 1203 BENZINĂ, 3, II, (D/E), PERICULOS PENTRU MEDIU – 9.000 l (compartimentele 1 și 4);
• UN 1202 MOTORINĂ, 3, III, (D/E), PERICULOS PENTRU MEDIU – 3.000 l;
• UN 1223 KEROSEN, 3, III, (D/E), PERICULOS PENTRU MEDIU – 8.000 l.

Se trec și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. Semnalizarea simplificată nu schimbă declarația.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.1.18 – mențiunea „PERICULOS PENTRU MEDIU”.

Simbolul „S” arată că rezervorul sau compartimentul de peste 7.500 l este împărțit prin spărgătoare de valuri în secțiuni de cel mult 7.500 l. Un astfel de compartiment poate fi umplut și parțial, fără limitele de umplere de 20 % și 80 %.

Temei: ADR: 6.8.2.5.1 – plăcuța cisternei; 4.3.2.2.4 – umplerea cisternelor neîmpărțite (20–80 %).

Exemplu: aditiv UN 1993 LICHID INFLAMABIL, N.S.A., grupa III. Recipientele care se conectează la dispozitivul de aditivare trebuie să fie ambalaje metalice omologate și sunt colete obișnuite. Ele se marchează și se etichetează ca orice colet:

• numărul ONU al aditivului, cu caractere de cel puțin 12 mm;
• eticheta clasei aditivului (aici, modelul 3) și, dacă este cazul, marca pentru mediu.

Recipientul se conectează la dispozitiv doar în timpul descărcării; în timpul transportului, închiderile și conectorii rămân etanși. În documentul de transport se adaugă, pentru aditiv, doar numărul ONU, denumirea oficială de transport, etichetele și grupa de ambalare, plus mențiunea „Dispozitiv pentru aditivi”. Semnalizarea cisternei nu se schimbă. Dacă recipientul este fixat permanent pe exteriorul cisternei, face parte din echipamentul de serviciu și nu este colet, dar capacitatea totală a acestor recipiente nu poate depăși 400 l pe vehicul.

Temei: ADR: dispoziția specială 664 – dispozitivele pentru aditivi la cisterne; 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.2 – etichetarea coletelor; 5.2.1.8 – marca pentru mediu pe colete; 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport.

Pe fiecare sac se pun:

• numărul ONU „UN 1942”, cu caractere de cel puțin 12 mm; dacă masa netă este de cel mult 30 kg, ajung 6 mm;
• eticheta modelul 5.1 (flacără deasupra unui cerc, neagră pe fond galben), de cel puțin 100 × 100 mm, cu linia interioară la aproximativ 5 mm de margine.

Substanța nu este periculoasă pentru mediu, deci marca pentru mediu nu se aplică.

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.2.2.1.1.2 – dimensiunile etichetelor.

Exemplu: un 5M2/Y50/S/25/RO/ABC123, adică simbolul ONU pentru ambalaje; 5M2 – sac (5) din hârtie (M), multistrat, rezistent la apă (2); Y – grupele II și III; 50 – masa brută maximă, în kg; S – ambalaj pentru solide; 25 – anul fabricației (2025); RO – statul; ABC123 – producătorul. Instrucțiunea de ambalare pentru solide permite sacii 5M2 până la 50 kg pentru grupa III.

Temei: ADR: 6.1.2 – codurile ambalajelor; 6.1.3.1 – marcajul de omologare al ambalajelor; 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P002 – instrucțiunea de ambalare pentru solide.

21.000 kg din categoria de transport 3 depășesc limita de 1.000 kg pentru scutire, deci scutirea nu se aplică. Ansamblul poartă două panouri portocalii fără numere, unul în fața autotractorului și unul în spatele semiremorcii, retroreflectorizante, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm. La coletele din clasa 5.1 nu se pun plăci-etichetă pe vehicul: acestea se cer doar la coletele din clasele 1 și 7.

Temei: ADR: 1.1.3.6.3 – cantitățile maxime scutite, pe categorii de transport; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.1.5 – plăcile-etichetă la vehiculele cu colete.

ADR prevede pentru această substanță o regulă specială de încărcare: înainte de încărcare, vehiculele și containerele se curăță cu grijă, în special de orice reziduu combustibil (paie, fân, hârtie etc.), și este interzisă folosirea materialelor ușor inflamabile pentru fixarea coletelor.

Temei: ADR: 7.5.11 – dispozițiile speciale de încărcare și manipulare; CV24 – curățarea vehiculului de resturi combustibile.

UN 2448, clasa 4.1 – materii solide inflamabile. Grupa III înseamnă pericol mic. Codul F3 = materie solidă inflamabilă anorganică, fără pericol subsidiar. Numărul de pericol 44 = materie solidă inflamabilă care, la temperatură ridicată, este în stare topită.

Temei: ADR: 2.2.41.1 – criteriile clasei 4.1; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Codul-cisternă prevăzut de ADR este LGBV(+). Semnul (+) arată cerințe speciale. Totuși, pentru această substanță se pot folosi și cisterne mai exigente, după ierarhia cisternelor, cu respectarea dispozițiilor speciale pentru cisterne:

• P22BN – nu: este o cisternă pentru gaze (tipul P), care nu intră în ierarhia cisternelor pentru lichide;
• S4AH – nu: este o cisternă pentru solide (S este sub L), iar deschiderile A sunt sub B;
• LGAV – nu: deschiderile A sunt sub B;
• L4BN – da: fiecare element este cel puțin la fel de sigur ca la LGBV, cu condiția să respecte dispozițiile speciale de la răspunsul 4.

Temei: ADR: 4.3.4.1.3 – substanțele cu cisterne marcate (+); 4.3.4.1.2 – ierarhia cisternelor la clasele 3–9; tabelul A – lista mărfurilor periculoase.

Semnalizarea, placardarea și marcarea:

• două panouri portocalii cu 44/2448, unul în fața autotractorului și unul în spatele semiremorcii; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale;
• plăci-etichetă modelul 4.1 pe ambele laterale și în spatele cisternei;
• marca pentru substanțe periculoase pentru mediu, pe ambele laterale și în spate, pentru că substanța este foarte toxică pentru organismele acvatice;
• marca pentru materii transportate la cald, un triunghi echilateral roșu cu latura de cel puțin 250 mm, pe ambele laterale și în spate, pentru că lichidul se transportă la peste 100 °C.

Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine, iar marca pentru mediu are tot 250 × 250 mm pe vehicul.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.6.1 – marca pentru mediu pe vehicule; 5.3.3 – marca pentru transportul la cald; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.6.2 – dimensiunile mărcii pentru mediu pe vehicule.

Dispozițiile speciale pentru cisternele cu sulf topit:

• cisternele se umplu cel mult 98 % din capacitate;
• rezervoarele au izolație termică din materiale greu inflamabile;
• cisternele pot avea un dispozitiv care nu se poate obtura cu substanța transportată și care împiedică scurgerile și formarea suprapresiunii sau a depresiunii în rezervor.

Temei: ADR: 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; TU27 – umplere până la 98 %; 6.8.4 – dispozițiile speciale pentru construcția și echiparea cisternelor; TE4 – izolație termică din materiale greu inflamabile; TE6 – dispozitiv împotriva suprapresiunii și a depresiunii.

Pentru o materie solidă transportată peste punctul de topire, gradul maxim de umplere al cisternei mobile este 95 × dr / df %. În formulă, df este densitatea lichidului la temperatura medie din timpul umplerii, iar dr densitatea la temperatura medie maximă din timpul transportului. Dacă cisterna mobilă este încălzită, un regulator de temperatură trebuie să asigure că nu este niciodată plină peste 95 %. Cisterna mobilă nu se prezintă la transport umplută între 20 % și 80 %, dacă nu este împărțită în secțiuni de cel mult 7.500 l.

Temei: ADR: 4.2.1.9.5.1 – gradul de umplere pentru solidele topite; TP3 – umplerea cisternelor mobile pentru substanțe topite; 4.2.1.9.5 – umplerea cisternelor mobile la temperatură ridicată; 4.2.1.9.6 – cisternele mobile care nu se prezintă la transport.

50B = ambalaj mare rigid din aluminiu; 1B2 = butoi din aluminiu cu capac detașabil. Niciunul nu poate fi folosit: pentru UN 2448 SULF TOPIT, ADR nu prevede nicio instrucțiune de ambalare, deci substanța se transportă doar în cisterne. Sulful în stare solidă, ambalat, se încadrează la UN 1350 SULF.

Temei: ADR: 6.6.2 – codurile ambalajelor mari; 6.1.2 – codurile ambalajelor; tabelul A – lista mărfurilor periculoase.

Da. Transportul în vrac este permis, pentru că ADR îl prevede pentru această substanță:

• în containere pentru vrac cu prelată, închise sau flexibile, construite după regulile ADR pentru containerele pentru vrac;
• în vehicule, containere sau containere pentru vrac cu prelată, acoperite ori închise.

Se respectă și regulile generale pentru vrac: încărcătura nu se scurge din vehicul, iar vehiculul sau containerul este curat și potrivit substanței.

Temei: ADR: tabelul A – lista mărfurilor periculoase; 7.3.2 – vracul în containere pentru vrac; BK1 – containere pentru vrac cu prelată; BK2 – containere pentru vrac închise; BK3 – containere pentru vrac flexibile; 7.3.3 – vracul în vehicule și containere; VC1 – vrac în vehicule sau containere cu prelată; VC2 – vrac în vehicule sau containere închise; 7.3.1 – regulile generale pentru vrac.

Placardarea, semnalizarea și marcarea vehiculului pentru vrac:

• plăci-etichetă modelul 4.1 pe ambele laterale și în spate;
• marca pentru substanțe periculoase pentru mediu, în aceleași locuri;
• panouri portocalii în față și în spate, cu 40/1350; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale.

Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine, iar marca pentru mediu are tot 250 × 250 mm pe vehicul.

Temei: ADR: 5.3.1.4 – plăcile-etichetă pe cisterne și vrac; 5.3.6.1 – marca pentru mediu pe vehicule; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.4 – panourile la transportul în vrac; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.6.2 – dimensiunile mărcii pentru mediu pe vehicule.

Instrucțiunea de ambalare a ADR pentru sulf permite toate cele cinci RMV-uri:

• 21H2 – RMV din plastic rigid, pentru solide umplute sau golite sub presiune, autoportant;
• 13H3 – RMV flexibil din țesătură de plastic, cu căptușeală;
• 31H1 – RMV din plastic rigid, pentru lichide, cu echipament de structură (permis aici și pentru solide);
• 13L4 – RMV flexibil din material textil, cu acoperire interioară și căptușeală;
• 31HZ1 – RMV compozit cu recipient interior din plastic rigid, pentru lichide.

Etanșeitatea: RMV-urile flexibile (13H3, 13L4) trebuie să fie etanșe la pulberi și rezistente la apă sau să aibă o căptușeală etanșă la pulberi și rezistentă la apă. RMV-urile din plastic și cele compozite se folosesc cel mult 5 ani de la fabricație.

Temei: ADR: 4.1.4.2 – instrucțiunile de ambalare pentru RMV; IBC08 – instrucțiunea de ambalare în RMV pentru solide; 6.5.1.4.3 – codurile RMV; B3 – RMV flexibile etanșe la pulberi și rezistente la apă; 4.1.1.15 – durata de utilizare a ambalajelor din plastic (5 ani).

Pe RMV se pun numărul ONU „UN 1350”, cu caractere de cel puțin 12 mm, eticheta modelul 4.1, de cel puțin 100 × 100 mm, și marca pentru substanțe periculoase pentru mediu. La RMV-urile de peste 450 l, marcajele și etichetele se pun pe două laturi opuse; la cele de cel mult 450 l, ajunge o singură latură.

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.2.2.1.1.2 – dimensiunile etichetelor; 5.2.1.8 – marca pentru mediu pe colete; 5.2.1.4 – marcarea pe două laturi la RMV și ambalajele mari; 5.2.2.1.7 – etichetele pe două laturi la RMV și ambalajele mari.

Coletele cu mărfuri periculoase în cantități limitate poartă marca pentru cantități limitate: un pătrat așezat pe vârf (romb), cu partea de sus, partea de jos și conturul negre și cu partea centrală albă sau de o culoare contrastantă. Dimensiunile minime sunt 100 × 100 mm, cu linia conturului de cel puțin 2 mm. Dacă dimensiunea coletului o cere, marca se poate reduce la 50 × 50 mm, cu linia de cel puțin 1 mm. Marca trebuie să fie vizibilă, lizibilă și rezistentă la intemperii.

Temei: ADR: 3.4.7.1 – marca pentru cantități limitate; 3.4.7.2 – marca micșorată.

Unitatea de transport are masa maximă de 20 de tone, peste 12 tone, iar coletele cu cantități limitate au 11 tone, peste pragul de 8 tone de la care marca devine obligatorie. De aceea, unitatea poartă marca pentru cantități limitate în față și în spate. Marca este aceeași ca la colete, dar cu dimensiunile minime de 250 × 250 mm. Dacă unitatea poartă panouri portocalii pentru alte mărfuri periculoase, ajung panourile, iar marca devine opțională. Marca se îndepărtează sau se acoperă când nu se mai transportă mărfuri în cantități limitate.

Temei: ADR: 3.4.14 – pragul de 8 t pentru marcarea unității; 3.4.13 – marcarea unității de transport cu cantități limitate; 3.4.15 – dimensiunile mărcii pe unitatea de transport.

UN 1824, clasa 8 – materii corozive. Codul C5 = materie corozivă bazică, lichidă, fără pericol subsidiar. Numărul de pericol 80 = materie corozivă sau care prezintă un grad mic de corozivitate.

Temei: ADR: 2.2.8.1 – criteriile clasei 8; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Codul-cisternă este L4BN, iar fiecare parte are un înțeles:

• L – cisternă pentru materii lichide (sau solide predate în stare topită);
• 4 – presiunea minimă de calcul, 4 bar;
• B – cisternă cu deschideri de umplere și golire în partea de jos, cu 3 închideri;
• N – cisternă fără dispozitiv de respirație, dar care nu este închisă ermetic (are supapă de siguranță).

Codul are patru părți. Pentru această substanță, ADR mai prevede că cisternele cu rezervor din aliaj de aluminiu se pot folosi doar dacă substanța are pH-ul între 5,0 și 8,0, deci pentru soluția de hidroxid de sodiu, puternic bazică, nu se folosesc cisterne din aluminiu.

Temei: ADR: 4.3.4.1.1 – semnificația codului-cisternă la clasele 3–9; 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; TU42 – rezervoarele din aluminiu doar la pH între 5 și 8.

Două panouri portocalii cu 80/1824, unul în fața autotractorului și unul în spatele semiremorcii; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale. Trei plăci-etichetă modelul 8 (eprubete care se scurg pe o mână și pe o bucată de metal, jumătatea de sus albă, cea de jos neagră), câte una pe fiecare lateral și în spatele cisternei. Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine. La cisterne, umplătorul trebuie să se asigure că plăcile-etichetă, marcajele și panourile portocalii sunt aplicate conform regulilor ADR de placardare și semnalizare, iar transportatorul verifică, înainte de plecare, că vehiculul este semnalizat corect.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 1.4.3.3 – obligațiile umplătorului (încărcătorul cisternei); 1.4.2.2.1 – verificările făcute de transportator.

Pentru o materie corozivă, într-o cisternă cu supape de siguranță (partea N a codului), gradul de umplere este de cel mult 98 / (1 + α × (50 − tF)) % din capacitate, unde α = (d15 − d50) / (35 × d50).

α = (1.100 − 850) / (35 × 850) = 0,008403; gradul de umplere = 98 / (1 + 0,008403 × 20) = 83,90 %.

Cantitatea maximă: 30.000 l × 83,90 % ≈ 25.170 l. Dacă cisterna nu este împărțită în secțiuni de cel mult 7.500 l, trebuie umplută cel puțin 80 %; 83,9 % respectă condiția.

Temei: ADR: 4.3.2.2.1 – gradul maxim de umplere al cisternelor; 4.3.2.2.2 – coeficientul de dilatare; 4.3.2.2.4 – umplerea cisternelor neîmpărțite (20–80 %).

X423: materie solidă care reacționează cu apa, degajând gaze inflamabile. Litera X arată că substanța reacționează periculos cu apa, deci apa nu se folosește decât cu aprobarea experților.

Temei: ADR: 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Documentul de transport îl întocmește expeditorul, care trebuie să furnizeze transportatorului informațiile și documentele cerute. Declarația:

UN 1428 SODIU, 4.3, I, (B/E) – 40 de butoaie, 8.000 kg, cu numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. Fiind în categoria de transport 1, cantitatea depășește cu mult limita de 20 kg pentru scutire, deci se aplică toate dispozițiile ADR.

Temei: ADR: 1.4.2.1.1 – obligațiile expeditorului; 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 1.1.3.6 – scutirile pentru cantitățile mici pe unitatea de transport.

Doar din metal. Instrucțiunea de ambalare a ADR pentru sodiu permite doar RMV-uri metalice: din oțel (11A, 21A, 31A), din aluminiu (11B, 21B, 31B) sau din alt metal (11N, 21N, 31N).

Temei: ADR: 4.1.4.2 – instrucțiunile de ambalare pentru RMV; IBC04 – instrucțiunea de ambalare în RMV metalice.

La transbordarea pe alt vehicul se aplică regulile ADR de încărcare, descărcare și manipulare:

• înainte de încărcare se verifică documentele și starea vehiculului de înlocuire, care trebuie să fie acoperit sau cu prelată și semnalizat corespunzător;
• coletele se manipulează cu măsuri speciale, ca să nu intre în contact cu apa, deci nu se transbordează în ploaie fără protecție;
• coletele se fixează astfel încât să nu se deplaseze, iar cele deteriorate sau care curg nu se încarcă;
• se respectă interdicțiile de încărcare în comun;
• este interzis fumatul în timpul manipulării, iar motorul se oprește în timpul încărcării și descărcării, dacă nu este necesar pentru operare.

Evenimentul se raportează autorității competente, dacă îndeplinește criteriile de raportare. Pentru această substanță, supravegherea specială a vehiculului se cere doar peste 10.000 kg în colete, deci nu aici.

Temei: ADR: 7.2.4 – dispozițiile speciale pentru transportul în colete; V1 – colete în vehicule închise sau cu prelată; 7.5.1 – încărcarea și descărcarea: reguli generale; 7.5.11 – dispozițiile speciale de încărcare și manipulare; CV23 – coletele se feresc de apă la manipulare; 7.5.7 – manipularea și stivuirea; 7.5.1.4 – măsurile speciale de încărcare; 7.5.2 – interdicțiile de încărcare în comun; 8.3.5 – interzicerea fumatului; 8.3.6 – motorul oprit la încărcare și descărcare; 1.8.5 – raportarea evenimentelor cu mărfuri periculoase; 8.4.1 – supravegherea și parcarea vehiculelor; 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; S20 – supraveghere peste 10.000 kg în colete sau 3.000 l în cisterne.

UN 2014, clasa 5.1 – materii comburante. Codul OC1 = materie comburantă, corozivă, lichidă. Numărul de pericol 58 = materie oxidantă (care favorizează incendiul), corozivă.

Temei: ADR: 2.2.51.1 – criteriile clasei 5.1; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Semnul (+) arată că substanța are cerințe speciale. Cisternele aprobate pentru ea pot fi folosite pentru alte substanțe doar dacă acest lucru este precizat în certificatul de omologare de tip. Codul pentru UN 2014 este L4BV.

Temei: ADR: 4.3.4.1.3 – substanțele cu cisterne marcate (+).

Doar L4BV, dacă este omologată pentru peroxid de hidrogen și respectă dispozițiile speciale pentru cisterne de la răspunsul 4. S1,5AN nu poate fi folosită: este o cisternă pentru solide, cu presiunea de 1,5 bar și deschideri A. Nici L2,65BV nu poate fi folosită, pentru că presiunea de calcul de 2,65 bar este sub 4 bar.

Temei: ADR: 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; 6.8.4 – dispozițiile speciale pentru construcția și echiparea cisternelor; TU3 – interior curat, fără lubrifianți periculoși; TC2 – rezervor din aluminiu pur sau oțel potrivit (peroxid de hidrogen); TE8 – racorduri care nu descompun peroxidul de hidrogen; TE11 – rezervor protejat de impurități, scurgeri și suprapresiune; TT1 – presiunea de încercare la cisternele din aluminiu pur; 4.3.4.1.2 – ierarhia cisternelor la clasele 3–9; 4.3.4.1.3 – substanțele cu cisterne marcate (+).

Rezervorul și echipamentele lui se construiesc din aluminiu cu puritatea de cel puțin 99,5 % sau din oțel potrivit, care nu provoacă descompunerea peroxidului de hidrogen. Racordurile țevilor exterioare se fac din materiale care nu provoacă descompunerea peroxidului. Interiorul rezervorului și toate piesele în contact cu substanța se păstrează curate și nu se folosesc lubrifianți care pot forma combinații periculoase.

Temei: ADR: 6.8.4 – dispozițiile speciale pentru construcția și echiparea cisternelor; TC2 – rezervor din aluminiu pur sau oțel potrivit (peroxid de hidrogen); TE8 – racorduri care nu descompun peroxidul de hidrogen; 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; TU3 – interior curat, fără lubrifianți periculoși.

Două panouri portocalii cu 58/2014, în față și în spate; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale. Plăcile-etichetă modelele 5.1 și 8, una lângă alta, pe ambele laterale și în spate, adică șase plăci-etichetă. Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine. La cisterne, umplătorul trebuie să se asigure că plăcile-etichetă, marcajele și panourile portocalii sunt aplicate conform regulilor ADR de placardare și semnalizare, iar transportatorul verifică, înainte de plecare, că vehiculul este semnalizat corect.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 1.4.3.3 – obligațiile umplătorului (încărcătorul cisternei); 1.4.2.2.1 – verificările făcute de transportator.

Substanța este corozivă, deci, într-o cisternă cu dispozitiv de respirație (partea V a codului), gradul de umplere este de cel mult 98 / (1 + α × (50 − tF)) %, unde α = (d15 − d50) / (35 × d50).

α = (1.250 − 1.140) / (35 × 1.140) = 0,002757; gradul de umplere = 98 / (1 + 0,002757 × 30) = 90,51 %.

Cantitatea maximă: 14.000 l × 90,51 % ≈ 12.672 l. Cisterna are peste 7.500 l, deci, dacă nu este împărțită în secțiuni de cel mult 7.500 l, trebuie umplută cel puțin 80 %; 90,5 % respectă condiția.

Temei: ADR: 4.3.2.2.1 – gradul maxim de umplere al cisternelor; 4.3.2.2.2 – coeficientul de dilatare; 4.3.2.2.4 – umplerea cisternelor neîmpărțite (20–80 %).

UN 2014 PEROXID DE HIDROGEN ÎN SOLUȚIE APOASĂ cu cel puțin 20 % și cel mult 60 % peroxid de hidrogen (stabilizată după necesitate), 5.1 (8), II, (E) – 12.000 l. Elementele:

• UN 2014 – numărul ONU;
• denumirea oficială de transport, din lista mărfurilor periculoase;
• 5.1 (8) – eticheta principală 5.1 și, în paranteză, eticheta pentru pericolul subsidiar 8;
• II – grupa de ambalare;
• (E) – codul de restricție în tuneluri;
• 12.000 l – cantitatea totală.

Se trec și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; tabelul A – lista mărfurilor periculoase.

Codul canistrei din plastic cu capac detașabil este 3H2: 3 – canistră, H – plastic, 2 – capac detașabil. Instrucțiunea de ambalare a ADR pentru această substanță o permite până la 60 l.

Temei: ADR: 6.1.2 – codurile ambalajelor; 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P504 – instrucțiunea de ambalare pentru unele substanțe din clasa 5.1.

Ambalajul trebuie să aibă un dispozitiv de aerisire (respirator), cerut de ADR pentru UN 2014. Pentru RMV-uri, ADR cere un dispozitiv care permite ieșirea gazelor, plasat în faza de vapori.

Temei: ADR: 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P504 – instrucțiunea de ambalare pentru unele substanțe din clasa 5.1; PP10 – ambalaj cu respirator (UN 2014, 2984 și 3149); 4.1.4.2 – instrucțiunile de ambalare pentru RMV; IBC02 – instrucțiunea de ambalare în RMV pentru lichide; B5 – RMV cu dispozitiv de evacuare a gazelor.

Pe fiecare canistră se pun:

• numărul ONU „UN 2014”, cu caractere de cel puțin 12 mm; la canistrele de cel mult 30 l, de cel puțin 6 mm;
• etichetele modelele 5.1 și 8, de cel puțin 100 × 100 mm, una lângă alta;
• săgețile de orientare, pe două laturi verticale opuse, pentru că ambalajele simple prevăzute cu dispozitiv de aerisire trebuie ținute în poziție verticală.

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor; 5.2.2.2.1.1.2 – dimensiunile etichetelor; 5.2.1.10 – săgețile de orientare.

UN 2810, clasa 6.1 – materii toxice. Codul T1 = materie toxică organică, lichidă, fără pericol subsidiar. Grupa de ambalare III înseamnă pericol mic. În documentul de transport se adaugă, în paranteză, denumirea tehnică, pentru că rubrica are dispoziția specială 274.

Temei: ADR: 2.2.61.1 – criteriile clasei 6.1; 3.1.2.8.1 – denumirea tehnică la rubricile generale (N.S.A.).

Nu respectă condițiile pentru cantități exceptate. Codul E1 permite cel mult 30 ml pe ambalaj interior și 1 l pe ambalaj exterior, iar recipientele au 5 l.

Respectă însă condițiile pentru cantități limitate:

• ambalajul interior de 5 l nu depășește limita de 5 l stabilită de ADR pentru această substanță;
• coletul de 20 kg masă brută nu depășește 30 kg.

Cantitatea totală de pe vehicul nu este limitată la cantitățile limitate.

Temei: ADR: 3.5.1.2 – cantitățile exceptate; 3.4.1 – mărfurile în cantități limitate; tabelul A – lista mărfurilor periculoase; 3.4.2 – coletele cu cantități limitate (cel mult 30 kg).

Coletele poartă marca pentru cantități limitate: un pătrat așezat pe vârf (romb), cu partea de sus, partea de jos și conturul negre și cu partea centrală albă sau de o culoare contrastantă, de cel puțin 100 × 100 mm, cu linia conturului de cel puțin 2 mm; se poate reduce la 50 × 50 mm, cu linia de cel puțin 1 mm, dacă dimensiunea coletului o cere. Marca trebuie să fie vizibilă, lizibilă și rezistentă la intemperii.

Temei: ADR: 3.4.7.1 – marca pentru cantități limitate; 3.4.7.2 – marca micșorată.

Unitatea de transport poartă marca pentru cantități limitate în față și în spate, de cel puțin 250 × 250 mm. Masa brută a coletelor depășește 8 tone, deci nu se aplică scutirea de marcaj, iar o unitate care transportă 12 tone de marfă are masa maximă de peste 12 tone. Marca se îndepărtează sau se acoperă când nu se mai transportă mărfuri în cantități limitate.

Temei: ADR: 3.4.13 – marcarea unității de transport cu cantități limitate; 3.4.15 – dimensiunile mărcii pe unitatea de transport; 3.4.14 – pragul de 8 t pentru marcarea unității.

Pe fiecare butoi se pun:

• numărul ONU „UN 1098”, cu caractere de cel puțin 12 mm; dacă masa netă este de cel mult 30 kg, ajung 6 mm;
• etichetele modelele 6.1 (craniu cu oase încrucișate, negru pe fond alb) și 3, de cel puțin 100 × 100 mm, una lângă alta;
• săgețile de orientare, pe două laturi verticale opuse, pentru că sunt ambalaje combinate cu ambalaje interioare care conțin lichide;
• marca pentru mediu, dacă substanța îndeplinește criteriile de mediu.

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor; 5.2.2.2.1.1.2 – dimensiunile etichetelor; 5.2.1.10 – săgețile de orientare; 5.2.1.8 – marca pentru mediu pe colete.

Exemplu: un 1H2/X60/S/25/RO/ABC123, adică simbolul ONU pentru ambalaje; 1H2 – butoi din plastic cu capac detașabil; X – tip încercat pentru grupele I, II și III (grupa I o cere); 60 – masa brută maximă, în kg; S – ambalaj pentru solide sau pentru ambalaje interioare, cum este cazul aici; 25 – anul fabricației (2025); RO – statul; ABC123 – producătorul. La butoaiele din plastic se marchează și luna fabricației.

Temei: ADR: 6.1.3.1 – marcajul de omologare al ambalajelor.

ADR prevede pentru această substanță reguli suplimentare de exploatare:

• opririle pentru nevoi de serviciu nu se fac, pe cât posibil, în apropierea locurilor locuite sau a locurilor de întrunire; acolo, oprirea se poate prelungi doar cu acordul autorităților competente;
• regulile de supraveghere a vehiculelor se aplică oricât de mică ar fi cantitatea. Vehiculul parcat trebuie supravegheat sau lăsat într-un depozit ori într-o fabrică cu securitate, într-o parcare păzită sau, dacă nu există, într-un loc izolat, departe de drumuri principale și de locuințe;
• fiind și inflamabilă, este interzisă intrarea în spațiul de încărcare cu aparate de iluminat portabile care pot aprinde vaporii.

Se respectă și regulile generale de staționare: frâna de parcare trasă și semnalizarea vehiculului oprit pe carosabil.

Temei: ADR: 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; S2 – regulile suplimentare pentru lichide și gaze inflamabile; S9 – opririle departe de locurile locuite; S14 – supraveghere oricare ar fi cantitatea; 8.4.1 – supravegherea și parcarea vehiculelor; 8.3.7 – frâna de staționare și calele.

Cei 10 l de alcool alilic (categoria de transport 1) contează 10 × 50 = 500, iar valoarea de calcul trebuie să rămână de cel mult 1.000. Mai pot fi încărcați:

• cel mult 500 l dintr-un carburant din categoria de transport 3, de exemplu motorină (UN 1202), care contează 1 pe litru;
• sau cel mult 166 l dintr-un carburant din categoria de transport 2, de exemplu benzină (UN 1203), care contează 3 pe litru (500: 3 ≈ 166).

Temei: ADR: 1.1.3.6.4 – calculul pentru mărfuri din categorii diferite.

UN 1993, clasa 3, cod F1 – lichid inflamabil fără pericol subsidiar, cu punct de inflamare de cel mult 60 °C. Grupa de ambalare se stabilește după punctul de inflamare și punctul inițial de fierbere ale amestecului: punctul de inflamare sub 23 °C și punctul de fierbere peste 35 °C dau grupa II. Amestecul care nu are o rubrică proprie în tabelul A se încadrează la rubrica N.S.A. potrivită pericolului lui.

Temei: ADR: 2.2.3.1 – criteriile clasei 3 (lichide inflamabile); 2.2.3.1.3 – grupele de ambalare la lichidele inflamabile; 2.1.3 – încadrarea substanțelor care nu sunt numite în listă.

UN 1993 LICHID INFLAMABIL, N.S.A. (toluen, xilen), 3, II, (D/E) – 10 butoaie, 2.000 l, cu numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. La rubricile N.S.A. cu dispoziția specială 274 se trec în paranteză cele mai importante componente care dau pericolul. Pentru butoaiele cu substanța 6.1 se adaugă: UN 2810 LICHID TOXIC, ORGANIC, N.S.A. (denumirea tehnică), 6.1, III, (E), PERICULOS PENTRU MEDIU – 5 butoaie, 300 l.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 3.1.2.8.1 – denumirea tehnică la rubricile generale (N.S.A.).

Fraza R50 arată că substanța este periculoasă pentru mediul acvatic, deci butoaiele poartă:

• numărul ONU, cu caractere de cel puțin 12 mm;
• eticheta modelul 6.1, de cel puțin 100 × 100 mm;
• marca pentru substanțe periculoase pentru mediu (pește și copac), de cel puțin 100 × 100 mm.

Marca pentru mediu nu este o etichetă de pericol suplimentară; se aplică alături de etichetă.

Temei: ADR: 5.2.1 – marcarea coletelor; 5.2.2 – etichetarea coletelor; 5.2.1.8.3 – forma și dimensiunile mărcii pentru mediu.

Da. 5 l de amestec (categoria de transport 2) contează 5 × 3 = 15, mult sub valoarea maximă de 1.000, deci transportul poate beneficia de scutirea pentru cantitățile mici. Nu sunt necesare panouri portocalii, certificat ADR pentru conducătorul auto sau instrucțiuni scrise. Rămân obligatorii: ambalajul omologat, marcat și etichetat; documentul de transport, cu cantitatea totală și valoarea calculată; un stingător de cel puțin 2 kg de pulbere. Varianta cantităților limitate nu se poate folosi, pentru că limita pe ambalaj interior este de 1 l pentru UN 1993, grupa II.

Temei: ADR: 1.1.3.6.4 – calculul pentru mărfuri din categorii diferite; 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 8.1.4.2 – stingătorul la cantitățile mici; tabelul A – lista mărfurilor periculoase.

Da, dar cu măsuri de separare. Butoaiele cu eticheta 6.1 nu se stivuiesc peste coletele cu alimente pentru animale și nu se încarcă în imediata lor apropiere. Dacă se încarcă în același vehicul, se separă de acestea prin pereți despărțitori de aceeași înălțime cu coletele sau printr-o distanță de cel puțin 0,8 m, ori se acoperă cu un ambalaj suplimentar. Butoaiele cu amestecul din clasa 3 nu au această restricție.

Temei: ADR: 7.5.4 – separarea de alimente; CV28 – precauțiile față de alimente.

Consilierul de siguranță:

• verifică aplicarea procedurilor de urgență potrivite: oprirea încărcării, izolarea zonei, folosirea echipamentului de protecție, colectarea substanței cu material absorbant, evitarea pătrunderii în canalizare și eliminarea deșeurilor rezultate;
• analizează evenimentul și întocmește, dacă este cazul, un raport despre accident sau incident pentru conducerea întreprinderii;
• propune măsuri ca evenimentul să nu se repete și verifică instruirea personalului.

O scurgere de 20 l nu atinge, de regulă, pragurile pentru raportul obligatoriu către autoritate (de exemplu, cel puțin 333 kg sau l la categoria de transport 2), dacă nu au existat răniți sau pagube semnificative.

Temei: ADR: 1.8.3.3 – sarcinile consilierului de siguranță; 1.8.3.6 – raportul de accident întocmit de consilier; 1.8.5.3 – evenimentele care trebuie raportate.

UN 1789, clasa 8 – materii corozive. Codul C1 = materie corozivă acidă, anorganică, lichidă, fără pericol subsidiar. Numărul de pericol 80 = materie corozivă sau care prezintă un grad mic de corozivitate.

Temei: ADR: 2.2.8.1 – criteriile clasei 8; 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Niciuna. Substanța cere codul L4BN, iar cisternele disponibile nu sunt la fel de sigure după ierarhia cisternelor:

• L4BV(+): dispozitivul V este sub N;
• S4DV(+): este o cisternă pentru solide (S este sub L), iar dispozitivul V este sub N;
• L4AH(+): deschiderile A sunt sub B;
• L2.65DN(+): presiunea de 2,65 bar este sub 4 bar.

În plus, toate au semnul (+), deci pot fi folosite pentru alte substanțe doar dacă certificatul lor de omologare o prevede.

Temei: ADR: 4.3.4.1.2 – ierarhia cisternelor la clasele 3–9; 4.3.4.1.3 – substanțele cu cisterne marcate (+).

Semnul (+) arată că substanța sau grupul de substanțe are cerințe speciale. Cisterna construită pentru ea poate fi folosită pentru alte substanțe doar dacă acest lucru este precizat în certificatul de omologare de tip. Pentru substanțele cu (+) se pot folosi cisterne mai exigente doar în condițiile stabilite de ADR pentru fiecare substanță și cu respectarea dispozițiilor speciale pentru cisterne.

Temei: ADR: 4.3.4.1.2 – ierarhia cisternelor la clasele 3–9; 4.3.4.1.3 – substanțele cu cisterne marcate (+).

Două panouri portocalii cu 80/1789, unul în fața autotractorului și unul în spatele semiremorcii; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale. Trei plăci-etichetă modelul 8, câte una pe fiecare lateral și în spatele cisternei. Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine. La cisterne, umplătorul trebuie să se asigure că plăcile-etichetă, marcajele și panourile portocalii sunt aplicate conform regulilor ADR de placardare și semnalizare, iar transportatorul verifică, înainte de plecare, că vehiculul este semnalizat corect.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 1.4.3.3 – obligațiile umplătorului (încărcătorul cisternei); 1.4.2.2.1 – verificările făcute de transportator.

Deșeurile care nu îndeplinesc criteriile claselor 1–9, dar sunt reglementate de Convenția de la Basel, pot fi transportate ca UN 3077 SUBSTANȚĂ PERICULOASĂ PENTRU MEDIU, SOLIDĂ, N.S.A. Clasa 9, codul M7 – materii periculoase pentru mediu, solide; grupa de ambalare III (pericol mic); numărul de pericol 90.

Temei: ADR: 2.2.9 – clasa 9; 2.2.9.1 – criteriile clasei 9.

Da. Tabelul A permite pentru UN 3077 transportul în vrac:

• în containere pentru vrac cu prelată, închise sau flexibile;
• în vehicule sau containere cu prelată ori acoperite sau închise.

Vehiculul sau containerul trebuie să fie etanș la pulberi și închis astfel încât încărcătura să nu se piardă, curat și fără reziduuri periculoase pe exterior, iar substanța să nu reacționeze periculos cu materialele lui.

Temei: ADR: 7.3.1 – regulile generale pentru vrac; 7.3.3 – vracul în vehicule și containere; 7.3.2 – vracul în containere pentru vrac; BK1 – containere pentru vrac cu prelată; BK2 – containere pentru vrac închise; BK3 – containere pentru vrac flexibile; VC1 – vrac în vehicule sau containere cu prelată; VC2 – vrac în vehicule sau containere închise.

Certificatul ADR de bază, care atestă cursul de bază de formare. Pentru transportul în vrac nu este nevoie de specializarea pentru cisterne și nici de cele pentru clasele 1 sau 7.

Temei: ADR: 8.2.1.2 – pregătirea conducătorilor auto.

Da. Pentru UN 3077, ADR nu prevede reguli suplimentare de exploatare, deci regulile speciale de supraveghere a vehiculelor nu se aplică. Vehiculul se parchează cu frâna de parcare trasă, cu respectarea regulilor generale de circulație.

Temei: ADR: 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; 8.4.1 – supravegherea și parcarea vehiculelor; 8.3.7 – frâna de staționare și calele.

Unitatea de transport în vrac poartă plăci-etichetă modelul 9 (șapte dungi verticale negre în jumătatea de sus, pe fond alb) pe ambele laterale și în spate și panouri portocalii cu 90/3077 în față și în spate; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale. Marca pentru mediu se adaugă doar dacă deșeul îndeplinește criteriile de periculozitate pentru mediu. Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine.

Temei: ADR: 5.3.1.4 – plăcile-etichetă pe cisterne și vrac; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.4 – panourile la transportul în vrac; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 2.2.9.1.10 – substanțele periculoase pentru mediu; 5.3.6.1 – marca pentru mediu pe vehicule; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă.

DEȘEU UN 3077 SUBSTANȚĂ PERICULOASĂ PENTRU MEDIU, SOLIDĂ, N.S.A. (pământ amestecat cu compusul toxic), 9, III, cu cantitatea, numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. Codul de restricție în tuneluri este (-), deci nu impune restricții. Declarația nu este obligația încărcătorului: documentul îl furnizează expeditorul, iar încărcătorul răspunde de încărcarea mărfurilor, de respectarea interdicțiilor de încărcare în comun și de semnalizare.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.1.3 – mențiunea pentru deșeuri; 1.4.2.1.1 – obligațiile expeditorului; 1.4.3.1 – obligațiile încărcătorului.

Nu. În timpul încărcării și descărcării, motorul trebuie oprit, cu excepția cazului în care este necesar pentru acționarea pompelor sau a altor dispozitive de încărcare și descărcare.

Temei: ADR: 8.3.6 – motorul oprit la încărcare și descărcare.

Echipamentul obligatoriu:

• pentru fiecare vehicul: o cală de roată potrivită masei și diametrului roților; două semne de avertizare autoportante; lichid pentru spălarea ochilor;
• pentru fiecare membru al echipajului: vestă fluorescentă, aparat de iluminat portabil, mănuși de protecție și protecție pentru ochi;
• pentru eticheta 9: lopată, obturator pentru canalizare și recipient colector.

Stingătoarele, după masa maximă a unității de transport: peste 7,5 t – cel puțin 12 kg în total, dintre care unul de cel puțin 2 kg pentru motor sau cabină și unul de cel puțin 6 kg; între 3,5 și 7,5 t – cel puțin 8 kg; până la 3,5 t – cel puțin 4 kg.

Temei: ADR: 8.1.5.2 – echipamentul obligatoriu de la bord; 8.1.5.3 – echipamentul suplimentar pentru unele clase; 8.3.4 – aparatele de iluminat portabile; 8.1.4.1 – stingătoarele.

Nu. Vehiculele pentru vrac goale, necurățate, își păstrează plăcile-etichetă și panourile portocalii până la curățare.

Temei: ADR: 5.3.1.6 – plăcile-etichetă pe cisternele goale; 5.3.2.1.7 – panourile pe cisternele goale.

Destinatarul trebuie să verifice, după descărcare, că sunt respectate dispozițiile ADR care îl privesc. Dacă folosește alți participanți (descărcător, firmă de curățare), se asigură că și aceștia le respectă. După curățare, plăcile-etichetă și panourile portocalii care nu mai corespund mărfii trebuie îndepărtate sau acoperite. La containere, descărcătorul are obligația expresă de a se asigura că nu mai poartă plăcile-etichetă, marcajele și panourile după descărcare, curățare și decontaminare.

Temei: ADR: 1.4.2.3.1 – obligațiile destinatarului; 1.4.2.3.3 – destinatarul care folosește alți participanți; 5.3.2.1.8 – acoperirea panourilor care nu corespund; 1.4.3.7.1 – obligațiile descărcătorului.

UN 3288, clasa 6.1 – materii toxice. Codul T5 = materie toxică anorganică, solidă, fără pericol subsidiar. Grupa de ambalare III înseamnă pericol mic. În documentul de transport se adaugă, în paranteză, denumirea tehnică.

Temei: ADR: 2.2.61.1 – criteriile clasei 6.1; 3.1.2.8.1 – denumirea tehnică la rubricile generale (N.S.A.); dispoziția specială 274 – denumirea tehnică la rubricile generale (N.S.A.).

Nu respectă condițiile pentru cantități exceptate. Codul E1 permite cel mult 30 g pe ambalaj interior și 1 kg pe ambalaj exterior, iar ambalajele interioare au 4 kg.

Respectă însă condițiile pentru cantități limitate:

• ambalajul interior de 4 kg nu depășește limita de 5 kg stabilită de ADR pentru această substanță;
• coletul de 20 kg masă brută nu depășește 30 kg.

Temei: ADR: 3.5.1.2 – cantitățile exceptate; 3.4.1 – mărfurile în cantități limitate; tabelul A – lista mărfurilor periculoase; 3.4.2 – coletele cu cantități limitate (cel mult 30 kg).

Coletele poartă marca pentru cantități limitate: un pătrat așezat pe vârf (romb), cu partea de sus, partea de jos și conturul negre și cu partea centrală albă sau de o culoare contrastantă, de cel puțin 100 × 100 mm, cu linia conturului de cel puțin 2 mm; se poate reduce la 50 × 50 mm, cu linia de cel puțin 1 mm, dacă dimensiunea coletului o cere.

Temei: ADR: 3.4.7.1 – marca pentru cantități limitate; 3.4.7.2 – marca micșorată.

Unitatea de transport poartă marca pentru cantități limitate în față și în spate, de cel puțin 250 × 250 mm. Masa brută a coletelor depășește 8 tone, deci nu se aplică scutirea de marcaj, iar o unitate care transportă 10 tone de marfă are masa maximă de peste 12 tone. Marca se îndepărtează sau se acoperă când nu se mai transportă mărfuri în cantități limitate.

Temei: ADR: 3.4.13 – marcarea unității de transport cu cantități limitate; 3.4.15 – dimensiunile mărcii pe unitatea de transport; 3.4.14 – pragul de 8 t pentru marcarea unității.

Clasa 3 – lichide inflamabile. Grupa II înseamnă pericol mediu. Codul F1 = lichid inflamabil fără pericol subsidiar, cu punct de inflamare de cel mult 60 °C. Numărul de pericol 33 = lichid foarte inflamabil (punct de inflamare sub 23 °C).

Temei: ADR: 2.2.3.1 – criteriile clasei 3 (lichide inflamabile); 5.3.2.3.2 – semnificația numerelor de pericol.

Substanța cere cel puțin LGBF:

• S10BH – nu: este o cisternă pentru solide (S este sub L);
• P30CH – nu: este o cisternă pentru gaze (tipul P), care nu intră în ierarhia cisternelor pentru lichide;
• L4BH – da;
• LGBF – da, chiar codul cerut;
• L1,5BN – da;
• L4BN – da.

Dacă presiunea vaporilor ar depăși 110 kPa la 50 °C, codul cerut ar fi L1.5BN, iar LGBF nu ar mai putea fi folosită.

Temei: ADR: 4.3.4.1.2 – ierarhia cisternelor la clasele 3–9.

Panouri portocalii cu 33/1993 în față și în spate; fiind o singură substanță, nu sunt necesare panouri pe laterale. Plăci-etichetă modelul 3 pe ambele laterale și în spate. Dimensiunile: panourile portocalii au 40 × 30 cm, chenar negru de 15 mm, cifre negre de 100 mm înălțime și 15 mm grosime: numărul de identificare a pericolului sus, numărul ONU jos; plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm, cu o linie interioară la 12,5 mm de margine. La cisterne, umplătorul trebuie să se asigure că plăcile-etichetă, marcajele și panourile portocalii sunt aplicate conform regulilor ADR de placardare și semnalizare, iar transportatorul verifică, înainte de plecare, că vehiculul este semnalizat corect.

Temei: ADR: 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.1.6 – o singură substanță: panouri doar în față și în spate; 5.3.1.4.1 – plăcile-etichetă pe laterale și în spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii; 5.3.2.2.2 – cifrele de pe panouri; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 1.4.3.3 – obligațiile umplătorului (încărcătorul cisternei); 1.4.2.2.1 – verificările făcute de transportator.

Exemplu: un 50B/Z/11 25/RO/ABC/2500/1000, adică simbolul ONU pentru ambalaje; 50B – ambalaj mare rigid din aluminiu; Z – tip încercat pentru grupa III; 11 25 – luna și anul fabricației (noiembrie 2025); RO – statul; ABC – producătorul; 2500 – sarcina de încercare la stivuire, în kg; 1000 – masa brută maximă, în kg. ADR permite ambalaje mari metalice, cu ambalaje interioare, pentru lichidele din grupa III.

Temei: ADR: 6.6.3.1 – marcajul ambalajelor mari; 4.1.4.3 – instrucțiunile pentru ambalajele mari; LP01 – instrucțiunea pentru ambalaje mari, lichide.

Ambalajele mari poartă marcajele și etichetele pe două laturi opuse:

• numărul ONU „UN 1993”, cu caractere de cel puțin 12 mm;
• eticheta modelul 3, de cel puțin 100 × 100 mm;
• marca pentru mediu, de cel puțin 100 × 100 mm, dacă substanța îndeplinește criteriile de mediu.

Temei: ADR: 5.2.1.4 – marcarea pe două laturi la RMV și ambalajele mari; 5.2.2.1.7 – etichetele pe două laturi la RMV și ambalajele mari; 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.2.2.1.1.2 – dimensiunile etichetelor; 5.2.1.8.3 – forma și dimensiunile mărcii pentru mediu.

Da, dacă se transportă ca mărfuri în cantități limitate. Pentru UN 1993, grupa II, ADR permite cel mult 1 l pe ambalaj interior, deci recipientele metalice de 1 l se încadrează. Ele se pun în ambalaje exterioare potrivite, iar coletul nu depășește 30 kg masă brută, sau 20 kg la tăvile acoperite cu folie contractabilă. La cantitățile limitate, ambalajele nu trebuie să treacă încercările de omologare. Se aplică doar regulile generale de ambalare: ambalaje de bună calitate, compatibile, închise etanș, cu spațiu liber suficient. Coletele poartă marca pentru cantități limitate.

Temei: ADR: tabelul A – lista mărfurilor periculoase; 3.4.1 – mărfurile în cantități limitate; 3.4.2 – coletele cu cantități limitate (cel mult 30 kg); 3.4.3 – tăvile acoperite cu folie (cel mult 20 kg); 4.1.1.1 – calitatea ambalajelor; 4.1.1.2 – compatibilitatea ambalajului cu marfa; 4.1.1.4 – umplerea ambalajelor și spațiul liber; 4.1.1.8 – ambalajele cu degajare de gaze; 3.4.7 – marca pentru cantități limitate.

Ambii explozivi au codul 1.1D. Codul de clasificare este format din numărul diviziunii și litera grupei de compatibilitate: diviziunea 1.1 = substanțe și obiecte care prezintă un pericol de explozie în masă, adică o explozie care afectează practic instantaneu aproape toată încărcătura; grupa de compatibilitate D = substanță explozivă detonantă secundară, pulbere neagră sau obiect care conține o substanță explozivă detonantă secundară, în toate cazurile fără mijloace de amorsare și fără încărcătură propulsoare, ori obiect care conține o substanță explozivă primară și are cel puțin două dispozitive de protecție eficace.

Temei: ADR: 2.2.1.1.4 – codul de clasificare la clasa 1; 2.2.1.1.5 – diviziunile clasei 1; 2.2.1.1.6 – grupele de compatibilitate.

Da. Pentru detonatoare, ADR permite ambalarea în comun doar cu obiecte care au același număr ONU. Excepție fac propriile mijloace de amorsare și câteva combinații enumerate în ADR, care nu se aplică aici. În enunț, fiecare cutie conține detonatoare de un singur tip (2 cutii ZZZZ și 10 cutii VVVV), deci nu există ambalare în comun. Așezarea cutiilor pe aceeași paletă ține de regulile de încărcare în comun (întrebarea 3).

Temei: ADR: 4.1.10.4 – ambalarea în comun; MP23 – ambalarea în comun doar cu același număr ONU; MP24 – combinațiile de explozivi care se pot ambala în comun.

Nu. Explozivii și încărcăturile pentru relee sunt din grupa D, iar detonatoarele din grupa B. Coletele din grupele B și D se pot încărca în același vehicul doar dacă sunt separate astfel încât detonarea să nu se poată transmite de la obiectele din grupa B la cele din grupa D. Separarea se face prin compartimente separate sau prin așezarea unuia dintre cele două tipuri de explozivi într-un sistem special de izolare, aprobat de autoritatea competentă. O copie a aprobării se atașează la documentul de transport. Patru palete așezate una lângă alta nu îndeplinesc această condiție: detonatoarele trebuie mutate într-un compartiment aprobat sau transportate cu alt vehicul.

Temei: ADR: 7.5.2.2 – încărcarea în comun la clasa 1; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1.

Nu. Explozivii 1.1D sunt în categoria de transport 1, cu limita de 20 kg. La clasa 1 se socotește masa netă de substanță explozivă. Pe vehicul sunt 20 × 25 kg + 20 × 20 kg = 900 kg, mult peste 20 kg.

Temei: ADR: 1.1.3.6.3 – cantitățile maxime scutite, pe categorii de transport.

ADR nu cere utilizare exclusivă sau încărcătură completă pentru fiecare client la clasa 1. Loturile mai multor expeditori pot merge pe același vehicul dacă se respectă regulile de încărcare în comun, limitele de cantitate și dacă fiecare lot are documentul său de transport. Limita pentru vehiculul EX/II este respectată: încărcătura se tratează ca diviziunea 1.1, iar 900 kg + 6 kg (detonatoare: 12 × 500 × 1 g) + 17 kg (relee: 10 × 17 × 100 g) + 50 kg (ABCD) = 973 kg, sub limita de 1.000 kg. Grupa G nu se poate însă încărca în comun cu grupa B. Paleta ABCD nu poate merge deci împreună cu detonatoarele din grupa B. Dacă ABCD ar fi din grupa S (de exemplu, un obiect 1.4S), încărcarea în comun ar fi permisă.

Temei: ADR: 7.5.2.2 – încărcarea în comun la clasa 1; 7.5.5.2 – limitele pentru explozivi; 7.5.5.2.2 – încărcătura cu diviziuni diferite; 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III.

Încărcătura conține substanțe și obiecte din mai multe grupe de compatibilitate (B și D), deci grupa nu se trece pe plăcile-etichetă. Dintre diviziunile 1.1 și 1.4, se afișează doar cea mai periculoasă, 1.1. Vehiculul poartă trei plăci-etichetă „1.1” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), fără literă, pe cele două laterale și în spate. Plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm. Unitatea de transport poartă în față și în spate câte un panou portocaliu fără numere, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm.

Temei: ADR: 5.3.1.1.2 – plăcile-etichetă la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.3.1.5.1 – plăcile-etichetă la coletele din clasele 1 și 7; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii.

UN 0082 EXPLOZIV DE MINĂ TIP B, 1.1D, (B1000C), 20 de saci de hârtie (5M2), masa netă de substanță explozivă: 400 kg. În document se trec și masa netă totală de substanță explozivă pentru toate mărfurile din document, precum și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. La clasa 1 se trece codul de clasificare (1.1D) în locul numărului modelului de etichetă.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1.

În enunț, în saci se află explozivul YYYY (în exemplu, UN 0082); ADR permite pentru el sacii de hârtie multistrat rezistenți la apă (5M2). Explozivul UN 0081 nu poate fi pus în saci folosiți ca ambalaj exterior. Marcaje și etichete:

• numărul ONU, „UN 0082”. Numărul ONU și literele „UN” au cel puțin 12 mm înălțime; la coletele de cel mult 30 l sau cu masa netă maximă de cel mult 30 kg, cel puțin 6 mm;
• denumirea oficială de transport, „EXPLOZIV DE MINĂ TIP B”, cerută în plus la clasa 1. Marcajul se face în una sau mai multe limbi, dintre care una este engleza, franceza sau germana, dacă acordurile dintre țările implicate în transport nu prevăd altfel;
• eticheta „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos).

Temei: ADR: 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P116 – instrucțiunea de ambalare pentru explozivii de mină; PP66 – UN 0081 nu se pune în saci ca ambalaj exterior; 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.1.5 – marcarea suplimentară la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor.

Da. ADR încadrează la mare risc substanțele și obiectele din diviziunea 1.1, în colete, în orice cantitate. Tot acolo sunt și detonatoarele UN 0255 (1.4B). Pentru clasa 1, regulile de securitate se aplică și cantităților mici, care altfel ar fi scutite. Pe vehiculul care transportă mărfuri periculoase de mare risc se instalează dispozitive, echipamente sau sisteme de protecție care împiedică furtul vehiculului și al încărcăturii. Acestea trebuie să fie mereu operaționale și eficiente, fără să împiedice intervenția serviciilor de urgență. Sistemele telemetrice sau alte metode de urmărire a deplasării se folosesc când sunt utile și echipamentul este deja instalat. Se aplică și celelalte reguli de securitate: planul de securitate, instruirea în domeniul securității și actul de identitate cu fotografie pentru fiecare membru al echipajului.

Temei: ADR: 1.10.3.1.2 – lista mărfurilor periculoase de mare risc; 1.1.3.6.2 – ce nu se aplică la cantitățile mici; 1.10.3.3 – protecția vehiculului și a încărcăturii împotriva furtului; 1.10.3.2 – planul de securitate; 1.10.2 – instruirea în domeniul securității; 1.10.1.4 – actul de identitate cu fotografie al echipajului.

Da, dacă sunt îndeplinite criteriile de raportare. Evenimentul este raportabil dacă s-a scurs marfă periculoasă sau a existat un risc iminent de pierdere de produs, vătămare corporală, pagube materiale ori de mediu sau au intervenit autoritățile și dacă este îndeplinit cel puțin unul dintre criteriile următoare: pierdere de produs de cel puțin 50 kg pentru categoriile de transport 0 și 1 (333 kg pentru categoria 2, 1.000 kg pentru categoria 3), inclusiv riscul iminent al unei astfel de pierderi; răniți care necesită tratament medical intensiv, spitalizare de cel puțin o zi sau au incapacitate de muncă de cel puțin trei zile consecutive; pagube estimate de peste 50.000 de euro; intervenția autorităților, cu evacuarea persoanelor sau închiderea drumului public pentru cel puțin trei ore. Explozivii 1.1D sunt în categoria de transport 1, deci împrăștierea a cel puțin 50 kg este suficientă. Raportul, după modelul din ADR, se trimite autorității competente în cel mult o lună de la eveniment; în România, Ministerului Transporturilor. Separat, consilierul redactează raportul de accident pentru conducerea întreprinderii, după ce strânge toate informațiile utile.

Temei: ADR: 1.8.5.3 – evenimentele care trebuie raportate; 1.8.5.4 – modelul raportului; 1.8.5.1 – raportul către autoritatea competentă, în cel mult o lună; 1.8.3.6 – raportul de accident întocmit de consilier. Normele aprobate prin HG nr. 1175/2007: art. 28 – raportul despre evenimentele grave către Ministerul Transporturilor.

Detonatoarele sunt în grupa de compatibilitate B, iar încărcăturile pentru relee în grupa D. Se pot încărca în același vehicul doar dacă sunt separate, ca detonarea să nu se poată transmite de la grupa B la grupa D. Separarea se face prin compartimente separate sau printr-un sistem special de izolare, aprobat de autoritatea competentă. La documentul de transport se atașează o copie a aprobării, în limba oficială a țării de expediere și, dacă aceasta nu este engleza, franceza sau germana, și într-una dintre aceste limbi. Vehiculul trebuie să fie EX/II sau EX/III, după cantitate.

Temei: ADR: 7.5.2.2 – încărcarea în comun la clasa 1; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1; 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III; 7.2.4 – dispozițiile speciale pentru transportul în colete; V2 – vehicule EX/II sau EX/III pentru explozivi.

Marcajul 4G/Z10/S/08/D/BAM 2007-5 înseamnă:

• 4G – cutie din carton, permisă pentru detonatoare;
• Z – tipul a fost încercat doar pentru grupa de ambalare III;
• 10 – masa brută maximă, 10 kg;
• S – pentru solide sau ambalaje interioare;
• 08 – fabricat în 2008;
• D – statul care a autorizat marcajul, Germania;
• BAM 2007-5 – identificarea dată de autoritatea competentă.

Ambalajul nu corespunde. Ambalajele pentru clasa 1 trebuie să îndeplinească încercările pentru grupa de ambalare II, deci trebuie să aibă X sau Y, nu Z.

Temei: ADR: 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P131 – instrucțiunea de ambalare pentru detonatoare; 6.1.3.1 – marcajul de omologare al ambalajelor; 4.1.5.5 – ambalajele pentru clasa 1, la nivelul grupei II.

De la orice cantitate. Pentru diviziunea 1.1, limita de la care se aplică regulile de supraveghere a vehiculelor este 0 kg. La încărcarea în comun se aplică limita cea mai mică. Mărfurile fiind de mare risc, vehiculul trebuie să rămână și sub supraveghere constantă, conform planului de securitate.

Temei: ADR: 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; S1 – regulile suplimentare pentru explozivi; 1.10.3.2 – planul de securitate.

Transportatorul dă echipajului instrucțiunile scrise înainte de plecare, în limba sau limbile pe care fiecare membru al echipajului le poate citi și înțelege. Transportatorul se asigură că fiecare membru le înțelege și le poate aplica corect. Nu este necesară limba țărilor tranzitate.

Temei: ADR: 5.4.3.2 – limba instrucțiunilor scrise.

Ansamblurile de detonatoare neelectrice de mină sunt detonatoare neelectrice asamblate cu mijloace precum fitilul de siguranță, tubul de șoc, tubul de flacără sau fitilul detonant, care le activează. Pot fi instantanee sau cu element de întârziere. În această rubrică intră și releele detonante care conțin fitil detonant. Detonatoarele de mină sunt obiecte concepute special pentru amorsarea explozivilor de mină.

Temei: ADR: 2.2.1.4 – glosarul denumirilor din clasa 1.

Vehiculul poartă trei plăci-etichetă „1.1B” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), pe cele două laterale și în spate. Plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm. Unitatea de transport poartă în față și în spate câte un panou portocaliu fără numere, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm.

Temei: ADR: 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.3.1.5.1 – plăcile-etichetă la coletele din clasele 1 și 7; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii.

UN 0360 ANSAMBLURI DE DETONATOARE NEELECTRICE de mină, 1.1B, (B1000C), 1.100 de cutii de carton (4G), masa netă totală de substanță explozivă: 1.800 kg, cu numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. În transportul internațional, documentul se redactează în limba română și, în plus, în engleză, franceză sau germană.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1; 5.4.1.4.1 – limba documentului de transport.

Transportatorul dă echipajului instrucțiunile scrise înainte de plecare, în limba sau limbile pe care fiecare membru al echipajului le poate citi și înțelege.

Temei: ADR: 5.4.3.2 – limba instrucțiunilor scrise.

Da. ADR permite pentru aceste obiecte, ca ambalaje interioare, sacii din hârtie, iar ca ambalaje exterioare butoaiele din placaj (1D); ambalajele intermediare nu sunt necesare. Codul 5M2 desemnează sacii folosiți ca ambalaj exterior; ca ambalaje interioare, sacii din hârtie nu au nevoie de cod. Interdicția sacilor ca ambalaj interior privește doar alte detonatoare, UN 0029, 0267 și 0455. Butoiul trebuie să fie încercat pentru grupa de ambalare II.

Temei: ADR: 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P131 – instrucțiunea de ambalare pentru detonatoare; PP68 – fără saci ca ambalaj interior la unele detonatoare; 4.1.5.5 – ambalajele pentru clasa 1, la nivelul grupei II.

Nu sunt suficiente:

• numărul ONU are patru cifre și se scrie „UN 0360”, nu „UN XXX”;
• la clasa 1 se trece denumirea oficială de transport din tabelul A, aici „ANSAMBLURI DE DETONATOARE NEELECTRICE de mină”, nu o denumire comercială;
• în transportul internațional, una dintre limbile marcajului trebuie să fie engleza, franceza sau germana;
• pe colet trebuie să fie eticheta „1.1B” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos).

Marcajul 4G/Z 10/S/08/D/BAM 2007-5 este marca de omologare a ambalajului și nu înlocuiește aceste marcaje.

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 3.1.2 – denumirea oficială de transport; 5.2.1.5 – marcarea suplimentară la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor.

Nu. Litera Z arată că tipul a fost încercat doar pentru grupa de ambalare III, iar ambalajele pentru clasa 1 trebuie să îndeplinească încercările pentru grupa de ambalare II, adică X sau Y. Cutia 4G este permisă pentru aceste obiecte, iar masa brută de 10 kg pe cutie se încadrează în limita de 10 kg din marcaj, dar litera Z nu este acceptată.

Temei: ADR: 4.1.5.5 – ambalajele pentru clasa 1, la nivelul grupei II; 6.1.3.1 – marcajul de omologare al ambalajelor; 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P131 – instrucțiunea de ambalare pentru detonatoare.

Încărcătura are 1.800 kg de substanță explozivă din diviziunea 1.1. Un vehicul EX/II poate transporta cel mult 1.000 kg, deci este necesar un vehicul EX/III. Pe o unitate de transport EX/III se pot transporta cel mult 16.000 kg de substanță explozivă din diviziunea 1.1 (cu excepția 1.1A).

Temei: ADR: 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III; 7.2.4 – dispozițiile speciale pentru transportul în colete; V2 – vehicule EX/II sau EX/III pentru explozivi.

De la orice cantitate: pentru diviziunea 1.1, limita de la care se aplică regulile de supraveghere a vehiculelor este 0 kg.

Temei: ADR: 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; S1 – regulile suplimentare pentru explozivi.

Cel mult 12 cutii. UN 0360 este în categoria de transport 1, cu limita de 20 kg, socotită ca masă netă de substanță explozivă. O cutie conține 1.800 kg: 1.100 = 1,636 kg de substanță explozivă, deci 20: 1,636 = 12,2 cutii, iar 12 cutii conțin 19,6 kg. Chiar și în acest caz se aplică în continuare regulile de securitate, pentru că mărfurile din clasa 1 sunt de mare risc.

Temei: ADR: 1.1.3.6.3 – cantitățile maxime scutite, pe categorii de transport; 1.1.3.6.2 – ce nu se aplică la cantitățile mici.

Codul de tunel este (B1000C), iar masa netă de substanță explozivă de pe unitatea de transport este 1.800 kg, peste 1.000 kg. Trecerea este deci interzisă prin tunelurile din categoriile B, C, D și E și permisă doar prin tunelurile din categoria A.

Temei: ADR: 8.6.4 – restricțiile de trecere prin tuneluri.

Codul este 1.1D. Codul de clasificare este format din numărul diviziunii și litera grupei de compatibilitate: diviziunea 1.1 = substanțe și obiecte care prezintă un pericol de explozie în masă, adică o explozie care afectează practic instantaneu aproape toată încărcătura; grupa de compatibilitate D = substanță explozivă detonantă secundară, pulbere neagră sau obiect care conține o substanță explozivă detonantă secundară, în toate cazurile fără mijloace de amorsare și fără încărcătură propulsoare, ori obiect care conține o substanță explozivă primară și are cel puțin două dispozitive de protecție eficace.

Temei: ADR: 2.2.1.1.4 – codul de clasificare la clasa 1; 2.2.1.1.5 – diviziunile clasei 1; 2.2.1.1.6 – grupele de compatibilitate.

Da. ADR permite pentru ambele ambalarea în comun cu obiecte din grupele de compatibilitate C, D și E. Coletul se clasifică apoi după diviziunea cea mai periculoasă, 1.1D. În documentul de transport se trec numerele ONU și denumirile ambelor obiecte. Pentru aceste obiecte, ADR cere ambalaje aprobate de autoritatea competentă. La documentul de transport se atașează o copie a aprobării autorității competente, iar documentul poartă mențiunea „Ambalaj aprobat de autoritatea competentă din …”.

Temei: ADR: 4.1.10.4 – ambalarea în comun; MP21 – ambalarea în comun a obiectelor explozive din grupele C, D și E; 2.2.1.1 – clasificarea explozivilor; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1; 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P101 – ambalaje aprobate de autoritatea competentă.

Da. Toate cele trei obiecte sunt din grupa de compatibilitate D, iar coletele din grupa D se pot încărca în comun.

Temei: ADR: 7.5.2.2 – încărcarea în comun la clasa 1.

Cel mult 800 kg. Încărcătura cu diviziunile 1.1 și 1.4 se tratează în întregime ca diviziunea cea mai periculoasă, 1.1. Un vehicul EX/II poate transporta cel mult 1.000 kg din diviziunea 1.1: 1.000 − 200 = 800 kg pentru YYYY și ZZZZ împreună.

Temei: ADR: 7.5.5.2.2 – încărcătura cu diviziuni diferite; 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III.

Pentru întreaga încărcătură se aplică codul cel mai restrictiv, (B1000C). Vehiculul EX/II transportă cel mult 1.000 kg de substanță explozivă, deci trecerea este interzisă prin tunelurile din categoriile C, D și E și permisă prin tunelurile din categoriile A și B.

Temei: ADR: 8.6.3.2 – codul cel mai restrictiv pentru toată încărcătura; 8.6.4 – restricțiile de trecere prin tuneluri.

Pe fiecare cutie din aluminiu:

• „UN 0099”. Numărul ONU și literele „UN” au cel puțin 12 mm înălțime; la coletele de cel mult 30 l sau cu masa netă maximă de cel mult 30 kg, cel puțin 6 mm;
• denumirea oficială de transport, „TORPILE DE FORARE EXPLOZIVE fără detonator, pentru puțuri de petrol”. Marcajul se face în una sau mai multe limbi, dintre care una este engleza, franceza sau germana, dacă acordurile dintre țările implicate în transport nu prevăd altfel;
• eticheta „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos).

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.1.5 – marcarea suplimentară la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor.

UN 0099 TORPILE DE FORARE EXPLOZIVE fără detonator, pentru puțuri de petrol, 1.1D, (B1000C), 100 de cutii din aluminiu (4B), masa netă de substanță explozivă: 200 kg. În document se trec și masa netă totală de substanță explozivă pentru toate mărfurile din document, precum și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1.

Toate obiectele sunt din grupa D, deci grupa se trece pe plăci. Dintre diviziunile 1.1 și 1.4 se afișează doar cea mai periculoasă, 1.1. Vehiculul poartă trei plăci-etichetă „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), pe cele două laterale și în spate. Plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm. Unitatea de transport poartă în față și în spate câte un panou portocaliu fără numere, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm.

Temei: ADR: 5.3.1.1.2 – plăcile-etichetă la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.3.1.5.1 – plăcile-etichetă la coletele din clasele 1 și 7; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii.

Da, poate fi folosit:

• 4A este cutia din oțel, permisă de ADR pentru UN 0099;
• Y arată că tipul a fost încercat pentru grupele de ambalare II și III, iar ambalajele pentru clasa 1 trebuie să îndeplinească încercările pentru grupa II;
• 150 este masa brută maximă, 150 kg, peste cele 20 kg ale unei cutii; S – pentru solide sau ambalaje interioare; 08 – anul fabricației (2008); D – Germania; BAM 2007-5 – identificarea dată de autoritatea competentă.

Părțile metalice ale torpilelor nu trebuie să atingă ambalajul metalic, deci se folosesc ambalaje interioare sau materiale de calare.

Temei: ADR: 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P134 – instrucțiunea de ambalare pentru obiecte explozive; 4.1.5.5 – ambalajele pentru clasa 1, la nivelul grupei II; 6.1.3.1 – marcajul de omologare al ambalajelor; 4.1.5.11 – calarea obiectelor explozive în colet.

Consilierul de siguranță:

• verifică aplicarea imediată a procedurilor de urgență: operațiunea se oprește, se interzic fumatul, focul și flacăra deschisă, se îndepărtează persoanele care nu sunt necesare, se anunță serviciile de urgență (112) și se dau informații despre mărfuri și cantități;
• se asigură că mărfurile împrăștiate și coletele deteriorate nu sunt încărcate sau predate la transport până când ambalajele nu sunt înlocuite ori reparate;
• analizează evenimentul și redactează raportul de accident pentru conducerea întreprinderii sau, după caz, pentru autoritatea publică locală;
• verifică dacă evenimentul este raportabil și se asigură că raportul, după modelul din ADR, se trimite autorității competente în cel mult o lună de la eveniment;
• propune măsuri ca evenimentul să nu se repete, de exemplu verificarea procedurilor de încărcare și manipulare și instruirea personalului. Evenimentul este raportabil dacă s-a scurs marfă periculoasă sau a existat un risc iminent de pierdere de produs, vătămare corporală, pagube materiale ori de mediu sau au intervenit autoritățile și dacă este îndeplinit cel puțin unul dintre criteriile următoare: pierdere de produs de cel puțin 50 kg pentru categoriile de transport 0 și 1 (333 kg pentru categoria 2, 1.000 kg pentru categoria 3), inclusiv riscul iminent al unei astfel de pierderi; răniți care necesită tratament medical intensiv, spitalizare de cel puțin o zi sau au incapacitate de muncă de cel puțin trei zile consecutive; pagube estimate de peste 50.000 de euro; intervenția autorităților, cu evacuarea persoanelor sau închiderea drumului public pentru cel puțin trei ore.

Temei: ADR: 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; S1 – regulile suplimentare pentru explozivi; 1.4.3.1.1 – obligațiile încărcătorului; 1.8.3.6 – raportul de accident întocmit de consilier; 1.8.5.3 – evenimentele care trebuie raportate; 1.8.5.4 – modelul raportului; 1.8.5.1 – raportul către autoritatea competentă, în cel mult o lună; 1.3 – instruirea persoanelor implicate în transport.

ABCD – UN 0048, cod 1.1D; XYZ – UN 0445, cod 1.4S. Codul de clasificare este format din numărul diviziunii și litera grupei de compatibilitate. Pentru ABCD: diviziunea 1.1 = substanțe și obiecte care prezintă un pericol de explozie în masă, adică o explozie care afectează practic instantaneu aproape toată încărcătura; grupa de compatibilitate D = substanță explozivă detonantă secundară, pulbere neagră sau obiect care conține o substanță explozivă detonantă secundară, în toate cazurile fără mijloace de amorsare și fără încărcătură propulsoare, ori obiect care conține o substanță explozivă primară și are cel puțin două dispozitive de protecție eficace.

Temei: ADR: 2.2.1.1.4 – codul de clasificare la clasa 1; 2.2.1.1.5 – diviziunile clasei 1; 2.2.1.1.6 – grupele de compatibilitate.

Consilierul de siguranță:

• verifică aplicarea imediată a procedurilor de urgență: operațiunea se oprește, se interzic fumatul, focul și flacăra deschisă, se îndepărtează persoanele care nu sunt necesare, se anunță serviciile de urgență (112) și se dau informații despre mărfuri și cantități;
• se asigură că mărfurile împrăștiate și coletele deteriorate nu sunt încărcate sau predate la transport până când ambalajele nu sunt înlocuite ori reparate;
• analizează evenimentul și redactează raportul de accident pentru conducerea întreprinderii sau, după caz, pentru autoritatea publică locală;
• verifică dacă evenimentul este raportabil și se asigură că raportul, după modelul din ADR, se trimite autorității competente în cel mult o lună de la eveniment;
• propune măsuri ca evenimentul să nu se repete, de exemplu verificarea procedurilor de încărcare și manipulare și instruirea personalului. Evenimentul este raportabil dacă s-a scurs marfă periculoasă sau a existat un risc iminent de pierdere de produs, vătămare corporală, pagube materiale ori de mediu sau au intervenit autoritățile și dacă este îndeplinit cel puțin unul dintre criteriile următoare: pierdere de produs de cel puțin 50 kg pentru categoriile de transport 0 și 1 (333 kg pentru categoria 2, 1.000 kg pentru categoria 3), inclusiv riscul iminent al unei astfel de pierderi; răniți care necesită tratament medical intensiv, spitalizare de cel puțin o zi sau au incapacitate de muncă de cel puțin trei zile consecutive; pagube estimate de peste 50.000 de euro; intervenția autorităților, cu evacuarea persoanelor sau închiderea drumului public pentru cel puțin trei ore.

Reglementările naționale:

• raportul către autoritate se transmite Ministerului Transporturilor;
• transportul și mânuirea explozivilor și a mijloacelor de inițiere se fac sub supravegherea directă a artificierilor autorizați, cu personal special instruit;
• dacă după eveniment lipsesc materii explozive, lipsa se anunță imediat poliției și inspectoratului teritorial de muncă.

Temei: ADR: 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; S1 – regulile suplimentare pentru explozivi; 1.4.3.1.1 – obligațiile încărcătorului; 1.8.3.6 – raportul de accident întocmit de consilier; 1.8.5.3 – evenimentele care trebuie raportate; 1.8.5.4 – modelul raportului; 1.8.5.1 – raportul către autoritatea competentă, în cel mult o lună; 1.3 – instruirea persoanelor implicate în transport. Normele aprobate prin HG nr. 1175/2007: art. 28 – raportul despre evenimentele grave către Ministerul Transporturilor. Legea nr. 126/1995: art. 14 – transportul explozivilor sub supravegherea artificierilor; art. 25 – anunțarea lipsurilor de materii explozive.

Doar ABCD: substanțele și obiectele din diviziunea 1.1 sunt de mare risc în orice cantitate. UN 0445 (1.4S) nu este în lista explozivilor din diviziunea 1.4 cuprinși în tabel. Fiindcă pe vehicul se află ABCD, regulile de securitate se aplică transportului. Pe vehiculul care transportă mărfuri periculoase de mare risc se instalează dispozitive, echipamente sau sisteme de protecție care împiedică furtul vehiculului și al încărcăturii. Acestea trebuie să fie mereu operaționale și eficiente, fără să împiedice intervenția serviciilor de urgență. Sistemele telemetrice sau alte metode de urmărire a deplasării se folosesc când sunt utile și echipamentul este deja instalat. Se aplică și celelalte reguli de securitate: planul de securitate, instruirea în domeniul securității și actul de identitate cu fotografie pentru fiecare membru al echipajului.

Temei: ADR: 1.10.3.1.2 – lista mărfurilor periculoase de mare risc; 1.10.3.3 – protecția vehiculului și a încărcăturii împotriva furtului; 1.10.3.2 – planul de securitate; 1.10.2 – instruirea în domeniul securității; 1.10.1.4 – actul de identitate cu fotografie al echipajului.

Nu. Pentru ABCD, ADR permite ambalarea în comun doar cu obiecte din grupele C, D și E, iar pentru XYZ doar cu obiecte cu același număr ONU. XYZ este din grupa S, deci cele două obiecte nu pot fi ambalate în comun.

Temei: ADR: 4.1.10.4 – ambalarea în comun; MP21 – ambalarea în comun a obiectelor explozive din grupele C, D și E; MP23 – ambalarea în comun doar cu același număr ONU.

ADR permite pentru UN 0048 ambalaje mari din placaj (50D). Pe fiecare ambalaj mare:

• „UN 0048”, cu cifre și litere de cel puțin 12 mm;
• denumirea oficială de transport, „ÎNCĂRCĂTURI DE DEMOLARE”. În transportul internațional, una dintre limbi este engleza, franceza sau germana, de exemplu „CHARGES, DEMOLITION”, dacă acordurile dintre țările implicate nu prevăd altfel;
• marcajele se aplică pe două laturi opuse;
• eticheta „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), tot pe două laturi opuse.

Temei: ADR: 4.1.4.3 – instrucțiunile pentru ambalajele mari; LP101 – instrucțiunea pentru ambalaje mari, clasa 1; 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.1.5 – marcarea suplimentară la clasa 1; 5.2.1.4 – marcarea pe două laturi la RMV și ambalajele mari; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.2.2.1.7 – etichetele pe două laturi la RMV și ambalajele mari.

Exemplu: UN 50D/Y/04 26/RO/ABC 123/2000/500, unde:

• UN – simbolul ONU pentru ambalaje;
• 50D – ambalaj mare rigid (50) din placaj (D);
• Y – tipul a fost încercat pentru grupele de ambalare II și III; pentru clasa 1 se cere nivelul grupei II;
• 04 26 – luna și anul fabricației (aprilie 2026);
• RO – statul care a autorizat marcajul;
• ABC 123 – producătorul sau altă identificare dată de autoritatea competentă;
• 2000 – sarcina aplicată la încercarea de stivuire, în kg (0 pentru ambalajele mari care nu sunt concepute pentru stivuire);
• 500 – masa brută maximă admisibilă, în kg.

Temei: ADR: 4.1.5.5 – ambalajele pentru clasa 1, la nivelul grupei II; 6.6.3.1 – marcajul ambalajelor mari.

Pe vehicul sunt obiecte din două grupe de compatibilitate (D și S), deci grupa nu se trece pe plăci. Dintre diviziunile 1.1 și 1.4 se afișează doar 1.1. Vehiculul poartă trei plăci-etichetă „1.1” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), fără literă, pe cele două laterale și în spate. Plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm. Obiectele 1.4S nu cer singure plăci-etichetă. Unitatea de transport poartă în față și în spate câte un panou portocaliu fără numere, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm.

Temei: ADR: 5.3.1.1.2 – plăcile-etichetă la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.3.1.5.1 – plăcile-etichetă la coletele din clasele 1 și 7; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii.

Cel mult 1.000 kg de substanță explozivă pentru diviziunea 1.1, pe un vehicul EX/II. Masa netă de substanță explozivă a obiectelor XYZ, din grupa S, nu se ia în calcul la această limită.

Temei: ADR: 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III; 7.5.5.2.2 – încărcătura cu diviziuni diferite.

UN 0048 ÎNCĂRCĂTURI DE DEMOLARE, 1.1D, (B1000C), 50 de ambalaje mari din placaj (50D), masa netă de substanță explozivă: 600 kg. Se trec și masa netă totală de substanță explozivă pentru toate mărfurile din document, inclusiv XYZ, precum și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. Documentul se redactează în limba română și, în plus, în engleză, franceză sau germană.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1; 5.4.1.4.1 – limba documentului de transport.

Pentru întreaga încărcătură se aplică codul cel mai restrictiv, (B1000C). Dacă masa netă totală de substanță explozivă de pe vehicul (600 kg ABCD plus XYZ) nu depășește 1.000 kg, trecerea este interzisă prin tunelurile din categoriile C, D și E și permisă prin cele din categoriile A și B. Dacă depășește 1.000 kg, este interzisă și prin tunelurile din categoria B.

Temei: ADR: 8.6.3.2 – codul cel mai restrictiv pentru toată încărcătura; 8.6.4 – restricțiile de trecere prin tuneluri.

Repartizarea pe vehicule:

• (a) – vehiculul D. Încărcătura are peste 10 t de diviziunea 1.1, deci e nevoie de un vehicul EX/III. Detonatoarele 1.1B se pot încărca împreună cu grupa D doar într-un compartiment separat, aprobat de autoritatea competentă. Singurul vehicul cu un astfel de compartiment este D, cu sarcina utilă de 12 t. Copia aprobării se atașează la documentul de transport;
• (b) – vehiculul C. Este nevoie tot de un vehicul EX/III. Detonatoarele 1.4S sunt compatibile cu grupa D, iar masa lor explozivă nu se ia în calcul la limită. Peste 8 t de marfă depășesc sarcina utilă a vehiculului B, deci se folosește C (12 t);
• (c) – vehiculul A. Un vehicul EX/II poate transporta cel mult 5.000 kg din diviziunea 1.5, deci 4 t de UN 0331 încap, dacă masa brută a coletelor nu depășește sarcina utilă de 5 t;
• (d) – vehiculul B. Diviziunile 1.5 și 1.1 împreună se tratează ca 1.1: 4.800 kg depășesc 1.000 kg, deci e nevoie de EX/III, iar masa brută de peste 5 t încape în sarcina utilă de 8 t. Se poate folosi și remorca F, tractată chiar de un autovehicul neagreat EX, cum este E. Vehiculele EX/II și EX/III agreate prima dată înainte de 1 iulie 2005, conforme cu regulile de construcție în vigoare până la 31.12.2004, pot fi folosite în continuare.

Vehiculul E, neagreat EX, nu poate transporta singur aceste colete.

Temei: ADR: 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III; 7.2.4 – dispozițiile speciale pentru transportul în colete; V2 – vehicule EX/II sau EX/III pentru explozivi; 7.5.2.2 – încărcarea în comun la clasa 1; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1; 7.5.5.2.2 – încărcătura cu diviziuni diferite; 1.6.5.8 – vehiculele EX/II și EX/III agreate înainte de 1 iulie 2005.

Coletele cu exploziv de mină: „UN 0082” și „EXPLOZIV DE MINĂ TIP B”. Coletele cu încărcături pentru relee: „UN 0042” și „ÎNCĂRCĂTURI PENTRU RELEE EXPLOZIVE fără detonator”. Marcajul se face în una sau mai multe limbi, dintre care una este engleza, franceza sau germana, dacă acordurile dintre țările implicate în transport nu prevăd altfel. Ambele tipuri de colete poartă eticheta „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos).

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.1.5 – marcarea suplimentară la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor.

Vehiculul poartă trei plăci-etichetă „1.5D” (modelul nr. 1.5: cifrele „1.5” negre pe fond portocaliu, cu litera D în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), pe cele două laterale și în spate. Plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm. Încărcătura are o singură diviziune și o singură grupă de compatibilitate, deci pe plăci apare „1.5D”. Unitatea de transport poartă în față și în spate câte un panou portocaliu fără numere, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm.

Temei: ADR: 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.3.1.5.1 – plăcile-etichetă la coletele din clasele 1 și 7; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.1.1.2 – plăcile-etichetă la clasa 1; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii.

Vehiculul B, cu sarcina utilă de 8 t, are masa maximă de peste 7,5 t. Are deci cel puțin două stingătoare, cu capacitatea totală de cel puțin 12 kg de pulbere: unul de cel puțin 2 kg pentru motor sau cabină și unul de cel puțin 6 kg.

Temei: ADR: 8.1.4.1 – stingătoarele.

Nu. Pentru UN 0082, ADR nu prevede cod-cisternă, deci transportul în cisterne nu este permis. Doar explozivul de mină tip B clasificat la UN 0331 (1.5D) se poate transporta în cisternă, cu codul-cisternă S2,65AN(+), cu dispozițiile speciale pentru construcția și exploatarea cisternei și cu un vehicul EX/III pentru cisternă. Achiziția are sens doar pentru UN 0331.

Temei: ADR: tabelul A – lista mărfurilor periculoase; 4.3.5 – dispozițiile speciale pentru utilizarea cisternelor; 6.8.4 – dispozițiile speciale pentru construcția și echiparea cisternelor; TU3 – interior curat, fără lubrifianți periculoși; TU12 – curățarea cisternei la schimbarea utilizării; TU41 – aptitudinea pentru cisternă, aprobată de autoritatea fiecărei țări; TC8 – rezervor din aluminiu sau aliaj de aluminiu; TA1 – cisterne interzise pentru substanțe organice; TA5 – doar cisterna S2,65AN(+), fără ierarhie.

Cel mult 1.000 kg de substanță explozivă din diviziunea 1.1 pe o unitate de transport EX/II.

Temei: ADR: 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III.

Echipamentul obligatoriu: o cală de roată pentru fiecare vehicul, potrivită masei și diametrului roților; două semne de avertizare autoportante; pentru fiecare membru al echipajului: vestă fluorescentă, aparat de iluminat portabil, mănuși de protecție și protecție pentru ochi. Echipajul are doi membri (conducătorul auto și pirotehnistul), deci la bord sunt două veste, două aparate de iluminat, două perechi de mănuși și două protecții pentru ochi. Aparatul de iluminat nu trebuie să aibă suprafețe metalice care pot produce scântei. Pentru eticheta 1 nu se cer lichid pentru spălarea ochilor, mască de evacuare, lopată, obturator pentru canalizare sau recipient colector.

Temei: ADR: 8.1.5.2 – echipamentul obligatoriu de la bord; 8.3.4 – aparatele de iluminat portabile; 8.1.5.3 – echipamentul suplimentar pentru unele clase.

Ambalarea în comun:

• pentru XXXX, YYYY și ZZZZ, ADR permite ambalarea în comun cu obiecte din grupele C, D și E. Toate trei sunt din grupa D, deci se pot pune în aceeași cutie. Coletul se clasifică apoi după diviziunea cea mai periculoasă, 1.1D. În documentul de transport se trec toate numerele ONU;
• VVVV se ambalează în comun doar cu obiecte care au același număr ONU, deci în cutii separate.

Temei: ADR: 4.1.10.4 – ambalarea în comun; MP21 – ambalarea în comun a obiectelor explozive din grupele C, D și E; 2.2.1.1 – clasificarea explozivilor; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1; MP23 – ambalarea în comun doar cu același număr ONU.

Da. Coletele poartă etichetele 1.1D, 1.2D, 1.4D și 1.4S (modelul nr. 1 pentru 1.1 și 1.2, modelul nr. 1.4 pentru 1.4). Grupele de compatibilitate sunt D și S. Grupa D se încarcă în comun cu D și S, iar grupa S cu toate grupele, cu excepția A și L.

Temei: ADR: 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 7.5.2.2 – încărcarea în comun la clasa 1.

Cel mult 400 kg. Încărcătura se tratează ca diviziunea cea mai periculoasă, 1.1, iar masa netă din grupa S (VVVV) nu se ia în calcul. Un vehicul EX/II poate transporta cel mult 1.000 kg din diviziunea 1.1: 1.000 − 200 − 400 = 400 kg pentru ZZZZ.

Temei: ADR: 7.5.5.2.2 – încărcătura cu diviziuni diferite; 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III.

XXXX și YYYY au codul (B1000C), ZZZZ și VVVV au codul (E). Pentru întreaga încărcătură se aplică codul cel mai restrictiv, (B1000C). Masa netă de substanță explozivă de pe unitatea de transport este de 1.100 kg, iar cu VVVV 1.400 kg, deci peste 1.000 kg. Trecerea este interzisă prin tunelurile din categoriile B, C, D și E și permisă doar prin tunelurile din categoria A.

Temei: ADR: 8.6.3.2 – codul cel mai restrictiv pentru toată încărcătura; 8.6.4 – restricțiile de trecere prin tuneluri.

Pe cutiile cu XXXX și YYYY:

• „UN 0442” și „UN 0443”;
• denumirea oficială de transport, „ÎNCĂRCĂTURI EXPLOZIVE INDUSTRIALE fără detonator”. În transportul internațional, una dintre limbi este engleza, franceza sau germana, de exemplu „CHARGES, EXPLOSIVE, COMMERCIAL without detonator”, dacă acordurile dintre țările implicate nu prevăd altfel;
• eticheta „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), fiindcă coletul se clasifică după diviziunea cea mai periculoasă.

Temei: ADR: 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.1.5 – marcarea suplimentară la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 2.2.1.1 – clasificarea explozivilor; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor.

UN 0444 ÎNCĂRCĂTURI EXPLOZIVE INDUSTRIALE fără detonator, 1.4D, (E), 50 de cutii din lemn natural cu pereți etanși la pulberi (4C2), masa netă de substanță explozivă: 500 kg. Se trec și masa netă totală de substanță explozivă pentru toate mărfurile din document, precum și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului. Documentul se redactează în limba română și, în plus, în engleză, franceză sau germană.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1; 5.4.1.4.1 – limba documentului de transport.

Pe vehicul sunt obiecte din două grupe de compatibilitate (D și S), deci grupa nu se trece pe plăci. Dintre diviziunile 1.1, 1.2 și 1.4 se afișează doar 1.1. Vehiculul poartă trei plăci-etichetă „1.1” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), fără literă, pe cele două laterale și în spate. Plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm. Unitatea de transport poartă în față și în spate câte un panou portocaliu fără numere, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm.

Temei: ADR: 5.3.1.1.2 – plăcile-etichetă la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.3.1.5.1 – plăcile-etichetă la coletele din clasele 1 și 7; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii.

Exemplu: UN 4C2/Y40/S/26/RO/ABC 123, unde:

• UN – simbolul ONU pentru ambalaje;
• 4C2 – cutie (4) din lemn natural (C) cu pereți etanși la pulberi (2);
• Y40 – încercată pentru grupele de ambalare II și III, cu masa brută maximă de 40 kg;
• S – pentru solide sau ambalaje interioare;
• 26 – anul fabricației (2026);
• RO – statul care a autorizat marcajul;
• ABC 123 – producătorul sau altă identificare dată de autoritatea competentă.

Pentru clasa 1, ambalajul trebuie să fie încercat cel puțin pentru grupa II, deci X sau Y.

Temei: ADR: 6.1.3.1 – marcajul de omologare al ambalajelor; 4.1.5.5 – ambalajele pentru clasa 1, la nivelul grupei II.

Consilierul de siguranță:

• verifică aplicarea imediată a procedurilor de urgență: operațiunea se oprește, se interzic fumatul, focul și flacăra deschisă, se îndepărtează persoanele care nu sunt necesare, se anunță serviciile de urgență (112) și se dau informații despre mărfuri și cantități;
• se asigură că mărfurile împrăștiate și coletele deteriorate nu sunt încărcate sau predate la transport până când ambalajele nu sunt înlocuite ori reparate;
• analizează evenimentul și redactează raportul de accident pentru conducerea întreprinderii sau, după caz, pentru autoritatea publică locală;
• verifică dacă evenimentul este raportabil și se asigură că raportul, după modelul din ADR, se trimite autorității competente în cel mult o lună de la eveniment;
• propune măsuri ca evenimentul să nu se repete, de exemplu verificarea procedurilor de încărcare și manipulare și instruirea personalului. Evenimentul este raportabil dacă s-a scurs marfă periculoasă sau a existat un risc iminent de pierdere de produs, vătămare corporală, pagube materiale ori de mediu sau au intervenit autoritățile și dacă este îndeplinit cel puțin unul dintre criteriile următoare: pierdere de produs de cel puțin 50 kg pentru categoriile de transport 0 și 1 (333 kg pentru categoria 2, 1.000 kg pentru categoria 3), inclusiv riscul iminent al unei astfel de pierderi; răniți care necesită tratament medical intensiv, spitalizare de cel puțin o zi sau au incapacitate de muncă de cel puțin trei zile consecutive; pagube estimate de peste 50.000 de euro; intervenția autorităților, cu evacuarea persoanelor sau închiderea drumului public pentru cel puțin trei ore.

Reglementările naționale:

• raportul către autoritate se transmite Ministerului Transporturilor;
• transportul și mânuirea explozivilor și a mijloacelor de inițiere se fac sub supravegherea directă a artificierilor autorizați, cu personal special instruit;
• dacă după eveniment lipsesc materii explozive, lipsa se anunță imediat poliției și inspectoratului teritorial de muncă.

Temei: ADR: 8.5 – dispozițiile suplimentare de exploatare; S1 – regulile suplimentare pentru explozivi; 1.4.3.1.1 – obligațiile încărcătorului; 1.8.3.6 – raportul de accident întocmit de consilier; 1.8.5.3 – evenimentele care trebuie raportate; 1.8.5.4 – modelul raportului; 1.8.5.1 – raportul către autoritatea competentă, în cel mult o lună; 1.3 – instruirea persoanelor implicate în transport. Normele aprobate prin HG nr. 1175/2007: art. 28 – raportul despre evenimentele grave către Ministerul Transporturilor. Legea nr. 126/1995: art. 14 – transportul explozivilor sub supravegherea artificierilor; art. 25 – anunțarea lipsurilor de materii explozive.

XXXX (diviziunea 1.1) și YYYY (diviziunea 1.2) sunt de mare risc în orice cantitate. ZZZZ (1.4D) și VVVV (1.4S) nu sunt în lista explozivilor din diviziunea 1.4 cuprinși în tabel. Pe vehiculul care transportă mărfuri periculoase de mare risc se instalează dispozitive, echipamente sau sisteme de protecție care împiedică furtul vehiculului și al încărcăturii. Acestea trebuie să fie mereu operaționale și eficiente, fără să împiedice intervenția serviciilor de urgență. Sistemele telemetrice sau alte metode de urmărire a deplasării se folosesc când sunt utile și echipamentul este deja instalat. Se aplică și celelalte reguli de securitate: planul de securitate, instruirea în domeniul securității și actul de identitate cu fotografie pentru fiecare membru al echipajului.

Temei: ADR: 1.10.3.1.2 – lista mărfurilor periculoase de mare risc; 1.10.3.3 – protecția vehiculului și a încărcăturii împotriva furtului; 1.10.3.2 – planul de securitate; 1.10.2 – instruirea în domeniul securității; 1.10.1.4 – actul de identitate cu fotografie al echipajului.

ADR permite pentru acest exploziv cutiile din lemn natural obișnuit (4C1). Pe fiecare cutie:

• „UN 0241”; cutia are 20 kg masă brută, deci cifrele și literele au cel puțin 6 mm;
• denumirea oficială de transport, „EXPLOZIV DE MINĂ TIP E”. Marcajul se face în una sau mai multe limbi, dintre care una este engleza, franceza sau germana, dacă acordurile dintre țările implicate în transport nu prevăd altfel;
• eticheta „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos).

Temei: ADR: 4.1.4.1 – instrucțiunile de ambalare; P116 – instrucțiunea de ambalare pentru explozivii de mină; 5.2.1.1 – numărul ONU pe colet; 5.2.1.5 – marcarea suplimentară la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.2.2.1 – aplicarea etichetelor.

UN 0241 EXPLOZIV DE MINĂ TIP E, 1.1D, (B1000C), 20 de cutii din lemn natural (4C1), masa netă de substanță explozivă: 100 kg; masa netă totală de substanță explozivă din document: 100 kg. Se trec și numele și adresa expeditorului și ale destinatarului.

Temei: ADR: 5.4.1.1.1 – datele din documentul de transport; 5.4.1.2.1 – mențiunile suplimentare la clasa 1.

Ambele mărfuri sunt 1.1D, o singură diviziune și o singură grupă, deci pe plăci apare „1.1D”. Vehiculul poartă trei plăci-etichetă „1.1D” (modelul nr. 1: bombă care explodează, neagră pe fond portocaliu, cu diviziunea și grupa de compatibilitate în jumătatea de jos și cifra 1 în colțul de jos), pe cele două laterale și în spate. Plăcile-etichetă au cel puțin 250 × 250 mm. Unitatea de transport poartă în față și în spate câte un panou portocaliu fără numere, de 40 × 30 cm, cu chenar negru de 15 mm.

Temei: ADR: 5.3.1.1.2 – plăcile-etichetă la clasa 1; 5.2.2.2.2 – modelele de etichete; 5.3.1.5.1 – plăcile-etichetă la coletele din clasele 1 și 7; 5.3.1.7.1 – modelul și dimensiunile plăcilor-etichetă; 5.3.2.1.1 – panourile portocalii din față și din spate; 5.3.2.2.1 – dimensiunile panourilor portocalii.

Detonatoarele electrice de mină sunt obiecte concepute special pentru amorsarea explozivilor de mină. Pot detona instantaneu sau pot conține un element de întârziere și sunt acționate de curentul electric.

Temei: ADR: 2.2.1.4 – glosarul denumirilor din clasa 1.

Codul este 1.4S. Codul de clasificare este format din numărul diviziunii și litera grupei de compatibilitate: diviziunea 1.4 = substanțe și obiecte care prezintă doar un pericol mic de explozie în caz de aprindere sau amorsare în timpul transportului; efectele se limitează în mare parte la colet și nu se proiectează fragmente mari sau la distanță mare; grupa de compatibilitate S = substanță sau obiect ambalat ori conceput astfel încât orice efect periculos al unei funcționări accidentale rămâne în interiorul coletului; dacă focul a deteriorat coletul, efectele de suflu sau de proiectare sunt atât de limitate încât nu împiedică stingerea incendiului sau alte intervenții de urgență în imediata apropiere a coletului.

Temei: ADR: 2.2.1.1.4 – codul de clasificare la clasa 1; 2.2.1.1.5 – diviziunile clasei 1; 2.2.1.1.6 – grupele de compatibilitate.

Încărcătura (d) se tratează ca diviziunea 1.1: 1.500 kg de UN 0331 plus 150 kg de încărcături pentru relee depășesc 1.000 kg, deci vehiculul este EX/III. Stingătoarele, după masa maximă a unității de transport: peste 7,5 t – cel puțin două, cu capacitatea totală de cel puțin 12 kg, dintre care unul de cel puțin 2 kg pentru motor sau cabină și unul de cel puțin 6 kg; între 3,5 și 7,5 t – cel puțin 8 kg; până la 3,5 t – cel puțin 4 kg (capacități de pulbere).

Temei: ADR: 7.5.5.2.2 – încărcătura cu diviziuni diferite; 8.1.4.1 – stingătoarele.

Cel mult 1.000 kg de substanță explozivă din diviziunea 1.1 pe o unitate de transport EX/II.

Temei: ADR: 7.5.5.2.1 – cantitățile maxime pe vehiculele EX/II și EX/III.

Echipamentul obligatoriu: o cală de roată pentru fiecare vehicul, potrivită masei și diametrului roților; două semne de avertizare autoportante; pentru fiecare membru al echipajului: vestă fluorescentă, aparat de iluminat portabil, mănuși de protecție și protecție pentru ochi. Echipajul are doi membri (conducătorul auto și pirotehnistul), deci la bord sunt două veste, două aparate de iluminat, două perechi de mănuși și două protecții pentru ochi. Aparatul de iluminat nu trebuie să aibă suprafețe metalice care pot produce scântei. Pentru eticheta 1 nu se cer lichid pentru spălarea ochilor, mască de evacuare, lopată, obturator pentru canalizare sau recipient colector.

Temei: ADR: 8.1.5.2 – echipamentul obligatoriu de la bord; 8.3.4 – aparatele de iluminat portabile; 8.1.5.3 – echipamentul suplimentar pentru unele clase.

Toate cele patru comenzi conțin mărfuri de mare risc:

• a), b) și c) – explozivi de mină și încărcături pentru relee din diviziunea 1.1, iar la c) și detonatoare 1.1B, toate de mare risc în orice cantitate;
• d) – UN 0331 (diviziunea 1.5), încărcăturile pentru relee (1.1D) și detonatoarele UN 0456 (1.4S), care sunt în lista explozivilor din diviziunea 1.4 cuprinși în tabel.

Se aplică regulile de securitate, inclusiv pentru cantitățile mici. Pe vehiculul care transportă mărfuri periculoase de mare risc se instalează dispozitive, echipamente sau sisteme de protecție care împiedică furtul vehiculului și al încărcăturii. Acestea trebuie să fie mereu operaționale și eficiente, fără să împiedice intervenția serviciilor de urgență. Sistemele telemetrice sau alte metode de urmărire a deplasării se folosesc când sunt utile și echipamentul este deja instalat. Se aplică și celelalte reguli de securitate: planul de securitate, instruirea în domeniul securității și actul de identitate cu fotografie pentru fiecare membru al echipajului.

Temei: ADR: 1.10.3.1.2 – lista mărfurilor periculoase de mare risc; 1.1.3.6.2 – ce nu se aplică la cantitățile mici; 1.10.3.3 – protecția vehiculului și a încărcăturii împotriva furtului; 1.10.3.2 – planul de securitate; 1.10.2 – instruirea în domeniul securității; 1.10.1.4 – actul de identitate cu fotografie al echipajului.