(1)Marcajul cu linie discontinuă poate fi simplu sau dublu și se folosește în următoarele situații:
a)marcajul cu linie discontinuă simplă:
1.pentru separarea sensurilor de circulație, pe drumurile cu două benzi și circulație în ambele sensuri;
2.pentru separarea benzilor de circulație pe același sens, pe drumurile cu cel puțin două benzi pe sens;
3.pentru marcarea trecerii de la o linie discontinuă la una continuă. În localități acest marcaj nu este obligatoriu;
4.pentru a separa, pe autostrăzi, benzile de accelerare sau de decelerare de benzile curente de circulație;
5.pentru marcaje de ghidare în intersecții;
b)marcajul cu linie discontinuă dublă, pentru delimitarea benzilor reversibile. Pe asemenea benzi marcajul este însoțit de dispozitive luminoase speciale prevăzute la art. 56.
(2)Linia continuă se folosește în următoarele situații:
a)linia continuă simplă, pentru separarea sensurilor de circulație, a benzilor de același sens la apropierea de intersecții și în zone periculoase;
b)linia continuă dublă, pentru separarea sensurilor de circulație cu minimum două benzi pe fiecare sens, precum și la drumuri cu o bandă pe sens sau în alte situații stabilite de administratorul drumului respectiv, cu acordul poliției rutiere.
(3)În cazul marcajului longitudinal format dintr-o linie continuă și una discontinuă alăturate, conducătorul de vehicul trebuie să respecte semnificația liniei celei mai apropiate în sensul de mers.
(4)Pe drumurile cu circulație în ambele sensuri prevăzute cu o singură bandă pe sens, pe distanța cuprinsă intre indicatoarele de avertizare "Copii", aferente celor două sensuri, marcajul de separare a sensurilor se execută cu linie continuă.